Cei doisprezece botezați cu Duhul Sfânt

Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Psalmii 103:13
Vizita lui Pavel la Efes îl aduce față în față cu mai mulți ucenici. Potrivit cu felul lui direct, apostolul adresează o întrebare esențială: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici nu am auzit că a fost dat un Duh Sfânt.”
Interesant este numărul acestor ucenici – erau doisprezece. Acești ucenici erau alții decât cei formați direct de către Mântuitorul. După ce au fost botezați, cei doisprezece au primit Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi și să prorocească. De remarcat că revărsarea Duhului peste ei se concretizează într-un efect mai mult decât logic: ei devin pe deplin capabili să vestească Evanghelia oricui, indiferent de limba în care era înțeles mesajul. Darul adus de prezența Duhului este unul foarte util, nu este destinat înălțării omului sau cultivării mândriei personale, ci răspunde unei nevoi concrete și imediate. Nu era timp pentru cursuri de limbi străine sau alte pregătiri de acest fel. Prin urmare, lucrarea Duhului era aceea de a-i face capabili pe cei atinși de harul mântuitor să devină purtătorii mesajului către cei însetați după salvare.
Dumnezeu nu face și nu oferă lucruri inutile. Vestea Bună trebuia să ajungă în cel mai scurt timp până la marginile pământului; era nevoie de purtători ai mesajului și de cineva care să explice oamenilor adevărul.
Oamenii își doresc lucruri și manifestări extraordinare, dar, de cele mai multe ori, este nevoie de ceva foarte simplu și foarte util. Ca un Părinte ce Își cunoaște copiii și nevoile lor concrete, Dumnezeu oferă odată cu statutul de fiu sau fiică și capacitățile speciale pentru viața și misiunea lor.
De gândit astăzi:
Dacă am înțelege și am accepta că trăim în cel mai potrivit timp pentru noi și că acum, în această perioadă, viața noastră poate să-și atingă potențialul maxim, am aborda cu totul diferit lucrurile și am reuși să fim mult mai senini și împliniți în tot ceea ce facem sau dobândim. Când vom putea privi înapoi la viața noastră, vom ajunge singuri la concluzia că acest timp a fost pentru noi tot ce se putea mai bun și vom fi recunoscători.