Cel mai puternic dintre cei mai puternici

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii. Isaia 9:6
Ascultă ediția audio aici.
Înțelepciunea lui Dumnezeu, puterea și iubirea Sa sunt fără egal. Este garantat divin că niciuna dintre oile sau dintre mieii rătăcitori nu rămâne neglijată sau neajutată. Un lanț de aur – mila și compasiunea puterii divine – este dat fiecăruia dintre aceste suflete aflate în pericol. În aceste condiții, să nu colaboreze agentul uman cu Dumnezeu? Mai poate fi el păcătos, poticnit, cu defecte de caracter, nepăsător față de sufletele gata să piară? Hristos l-a legat pe om de tronul Său veșnic prin jertfa propriei Sale vieți.
Descrierea pe care Zaharia i-o face lui Iosua, marele-preot, este o reprezentare izbitoare a păcătosului pentru care mijlocește Hristos și care este adus la pocăință. Satana stă la dreapta Avocatului, opunându-se lucrării lui Hristos și pledând împotriva Lui, că omenirea este proprietatea sa deoarece l-a ales ca stăpân. Dar Apărătorul omenirii, Restauratorul, Cel mai puternic dintre cei mai puternici, aude pretențiile și revendicările lui Satana și îi răspunde: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El, care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc? (…) Iar îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: «Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!» Apoi a zis lui Iosua: «Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!» Eu am zis: «Să i se pună pe cap o mitră curată!» Și i-au pus o mitră curată pe cap și l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.” (Zaharia 3:2,4,5) (…) Nu uita că fiecare învățător care își ia responsabilitatea de a lucra cu minți umane, că fiecare suflet înclinat spre greșeală și ușor de ispitit este obiectul special pentru care pledează Hristos. Nu cei care sunt teferi au nevoie de medic, ci aceia care sunt bolnavi. Dacă Mijlocitorul plin de compasiune pledează pentru ei, atunci oamenii mărginiți și păcătoși să respingă chiar și un singur suflet? – Manuscrisul 34, 1893
Gândesc mai departe
Chiar cred eu că Isus vrea să mă apere, să mă ierte și să mă înnoiască?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro