Cele noi pensule esențiale

Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Romani 8:37
O meserie destul de căutată în epoca noastră este aceea de make-up artist. Sunt persoanele care, prin utilizarea unor cosmetice și a unor secrete de mascare a defectelor, trebuie să îmbunătățească imaginea cuiva. În trusa profesioniștilor din domeniu se găsesc nouă pensule esențiale. Utilizarea lor este specifică. Iată câteva dintre aceste pensule: pensula pentru anticearcăn, cea pentru contur, pentru fond de ten, pentru fard etc.
Fiecare defect sau parte vizată necesită tratament diferit și instrumente diferite. Preocuparea pentru o imagine cât mai bună a determinat multe persoane, mai ales pe cele cu vizibilitate publică mare, să recurgă tot mai mult la trucuri și chiar la transformări extrem de costisitoare. Lucrul interesant este că nu doar procesul de machiere este costisitor și necesită cel puțin pricepere, ci și cel al demachierii. Fiecare zi, în mod obișnuit, are momentul de mascare și cel de demascare. Deși este un fel de calvar pentru multe persoane, el este suportat și asumat ca mod de viață, de dragul păstrării unei aparențe cât mai avantajoase. Uneori e nevoie de refacerea machiajului și în timpul zilei.
Dorința aceasta nu este nouă, ci o cultivă omul dintotdeauna; este un apanaj al decăderii și al păcatului. Ne este rușine cu felul în care arătăm și considerăm că nu e un efort prea mare să păstrăm măcar niște aparențe mai bune. Păstrarea aparențelor funcționează în domeniul aspectului fizic, în imaginea relațiilor de familie și în gesturile noastre sociale. Poate că cea mai gravă formă de machiaj este cea în domeniul vieții noastre spirituale. Simțim nevoia să acoperim carențe și să creăm iluzii. Noi știm că în fața lui Dumnezeu suntem ca o carte deschisă. Cu toate acestea, insistăm să ne cosmetizăm, pentru a-i face măcar pe ceilalți oameni să ne creadă mai buni. Lucrul acesta are un efect foarte distructiv pentru inima noastră. Contradicția dintre ce știm că suntem de-adevăratelea și ceea ce vrem să afișăm la suprafață ne îmbolnăvește spiritul și perpetuează o teamă și un sentiment de vinovăție.
De gândit astăzi:
Povara cosmetizării spirituale în fiecare zi ne va doborî în cele din urmă. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne asumăm ridurile pe care inima noastră le are și să dăm viață cu adevărat ființei noastre interioare.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro