Cele nouă cercuri ale infernului

Ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire. Psalmii 92:15
Dante Alighieri este unul dintre marii autori ai culturii universale. Poemul său Divina Comedie (Infernul, Purgatoriul, Paradisul) a fost catalogat drept o capodoperă care, la vremea ei, a zguduit lumea din temelii. Infernul apare în imaginația lui Alighieri drept o pâlnie a căror cercuri concentrice și descendente duc treptat către inima iadului și în proximitatea lui Lucifer. Dante ierarhizează tarele și slăbiciunile omenești, iar pentru fiecare lipsă a virtuții asociază o răsplată în viața de apoi, care este echivalentă în ferocitatea ei cu gravitatea păcatelor făcute în viață. Iadul și raiul sunt două noțiuni foarte importante în viața omului. Cei mai mulți dintre oameni consideră că ajungerea într-unul din cele două se bazează pe niște greșeli sau pe niște performanțe avute în această viață. Se pare că majoritatea oamenilor mai mult se tem de iad decât își doresc raiul. Într-o oarecare măsură, acest lucru este explicabil. Raiul este ceva incredibil de bun și de perfect, ceea ce omul doar prin imaginație poate întrezări, pe când răul este ceva prezent, cunoscut, ușor de definit. Când te gândești la iad, nu trebuie decât să amplifici de mai multe ori răul cel mai rău de aici. Pentru cei care nu studiază Scriptura sau o fac superficial, iadul este un chin fără sfârșit, iar la conducerea acestuia este chiar Satana cu îngerii lui. Dacă însă ai citit întreaga Biblie, vei avea două concluzii foarte sigure: în primul rând, vei înțelege că Dumnezeu este dragoste, iar un chin fără sfârșit al omului ar însemna că El nu Își iubește copiii, creația Sa. În ce privește veșnicia iadului, ar trebui gândit simplu: Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptății. Cât ar fi de drept ca pentru o viață amară de cincizeci sau o sută de ani, oricât de păcătoasă ar fi fost, să se acorde o pedeapsă fără sfârșit? Apoi, nu-i așa că ar fi absurd să credem că tocmai Satana, care a adus toată suferința și tot răul din univers, să fie pus șef peste iad și să-i chinuie chiar pe oamenii pe care i-a determinat să păcătuiască?
De gândit astăzi:
Cele mai importante lucruri pe care trebuie să le avem în vedere sunt iubirea și dreptatea lui Dumnezeu. El nu va permite niciodată o nedreptate sau o suferință nevindecătoare în dreptul copiilor Săi. Ce părinte ar fi fericit dacă și-ar vedea copilul chinuit o veșnicie? Tatăl din cer este mai presus decât orice tată.