Cele nouă muze

Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele. Psalmii 18:46
În cultura greacă, muzele erau cele nouă fiice ale lui Zeus și ale Mnemozinei, considerate inspiratoare ale muzicii, ale dansului, ale poeziei și patroanele artelor în general. Muzele îi desfătau pe zeii Olimpului cu cântecele lor la diferite festivități. S-au născut în Tracia, anume în Pieria (de unde și denumirea pe care o purtau, Pierides), și sălășluiau în pădurile umbroase ale Heliconului și ale Parnasului.
Calliope era muza poeziei epice și a elocvenței, Clio era muza istoriei, Erato era muza elegiei și a poeziei erotice, Euterpe era muza muzicii și a poeziei lirice, Melpomene era muza tragediei, Polimnia era muza retoricii și a imnurilor religioase, Terpsihora era muza dansului, Thalia era muza comediei, iar Urania era muza astronomiei.
Astăzi folosim expresia cu sensul simplu de persoană care ne inspiră pentru că nutrim niște sentimente declarate sau tăinuite pentru ea.
Dincolo de mitologie, realitatea este că fiecare om are nevoie de cineva sau de ceva care să îi trezească energiile creatoare și să îl motiveze pentru realizarea unor opere. Ceea ce numim generic „muză” este acel mic declic de la care se aprinde dorința și scânteia unor gesturi frumoase, a unor construcții sau proiecte pe care altfel ori le amânăm, ori nu avem convingerea să le transformăm în realitate.
Mulți autori de cântări și versuri sacre, mai ales din istoria biblică, au fost inspirați de așa-zisele lor muze. Spre exemplu, Solomon, considerat autorul poemului Cântarea cântărilor, a fost inspirat de frumusețea și puritatea Sunamitei, rezultând una dintre cele mai importante capodopere nu doar literare, ci și spirituale. De multe ori, atmosfera sau evenimentele pot fi inspiratoare pentru gesturi sau lucruri speciale. Natura din jurul nostru este pentru mulți oameni o inspirație și ne îndeamnă la recunoștință sau adorație pentru Creator.
De gândit astăzi:
Ființele cerești sunt inspirate de prezența lui Dumnezeu și Îi aduc onoare permanent. Pentru cei mântuiți, inspirația și motivul de laudă va fi pentru toate veacurile Salvatorul, cu semnele suferinței în palmele Lui. Încă de pe acum noi putem privi cu adorație spre viața Mântuitorului și spre harul prin care ne izbăvește.