Cele zece nevoi umane

Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu. Psalmii 18:28
Potrivit lui Solomon Marcus, un specialist preocupat de ființa umană, există un top al principalelor nevoi pe care trebuie să le aibă satisfăcute omul în general.
Nevoia de a da un sens vieții, la nivel elementar
Nevoia de împrospătare
Nevoia de întrebare și de mirare
Nevoia de îndoială și de suspiciune
Nevoia de greșeală și de eșec
Nevoia de joc
Nevoia de identitate
Nevoia de omenesc și de omenie
Nevoia de cultură
Nevoia de transcendență
Este o listă laică a nevoilor vieții, dar trebuie să recunoaștem că fiecare dintre noi simte aceste nevoi, deși nu prea avem știință și cum să le satisfacem. Probabil că puțini oameni pot urmări și realiza satisfacerea acestor nevoi în totalitate, dar atunci când ești conștient de ele, vei identifica ocaziile și modalitățile ce se ivesc. Tatăl nostru din cer nu vrea să trăim ca niște roboți, nici măcar religioși, și nici să purtăm în ființa noastră frustrări pe care ne temem să le înfruntăm și să le rezolvăm. Nu este nimic greșit în a vrea să reușim sau în a dori să ne realizăm, așa cum este perfect normal să dorim experiențe din care să învățăm sau momente în care să aflăm lucruri noi, interesante, chiar dacă nu sunt dintre cele ce întrețin viața în mod direct, elementar.
De gândit astăzi:
Între orele de muncă și cele de somn, mai există oare destul de mult timp pentru relații, pentru cultură, pentru joacă și pentru a răspunde acelor nevoi profunde și simple ale sufletului nostru? Dacă ne organizăm cu înțelepciune și reușim să devenim eficienți, este datoria noastră să răspundem tuturor așteptărilor vieții noastre complexe. Tatăl nostru ceresc vrea să fim fericiți pe deplin, nu doar supuși, temători, serioși, calculați sau precauți.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro