Centru al tuturor bunătăților

Tu ești bun și binefăcător: învață-mă orânduirile Tale! Psalmii 119:68
Ascultă ediția audio aici.
În natura umană a lui Hristos se află fire de aur care leagă sufletul bietului credincios de Propriul Său suflet de iubire infinită. El este Marele Medic. Venind în lume, El ne-a purtat infirmitățile și poverile. El este Marele Vindecător al tuturor bolilor. Era sărac, totuși era Centrul tuturor bunătăților și binecuvântărilor. El este sursa de putere a tuturor, din care pot să-și tragă puterile toți, în efortul de a deveni copii ai lui Dumnezeu.
Hristos a fost dintotdeauna prietenul celor săraci. El a ales sărăcia și a onorat-o adoptând-o ca parte a Sa. A dezlegat-o pentru totdeauna de dispreț și batjocură prin binecuvântarea rostită celor săraci, moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu. Aceasta a fost misiunea Sa. Consacrându-Se unei vieți de sărăcie, El a răscumpărat sărăcia din umilința ei. S-a numărat pe Sine printre săraci ca să poată ridica de deasupra sărăciei stigmatul pe care i-l atașase lumea. El știa pericolul iubirii bogățiilor. Aceasta îi pune pe bogați în situația de a nutri dorința de grandoare. Îi învață să-i privească de sus pe cei apăsați de durerea sărăciei. Favorizează apariția debilității minții umane și arată că, în ciuda abundenței bunurilor, bogații nu sunt bogați înaintea lui Dumnezeu.
Caracterul multora a fost modelat de greșita apreciere manifestată față de oamenii bogați pământește. Cel care deține case și terenuri, lăudat și amăgit de respectul arătat de cei din jur, l-ar putea privi cu superioritate pe cel sărac ce deține calități pe care el, bogatul, nu le are. Când va fi cântărit în balanța de aur a sanctuarului, bogatul egoist și avar va fi găsit cu lipsă, în timp ce săracul, care s-a bazat cu credință numai pe Dumnezeu pentru virtutea și bunătatea Sa, va fi declarat moștenitor al bogățiilor veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. – Manuscrisul 22, 1898
Gândesc mai departe
De ce a ales Isus să devină sărac, să împărtășească soarta celor lipsiți de putere și marginalizați? Cum aș putea să imit dragostea lui Isus pentru suferinzi și oprimați?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro