Cerșetorul bogat

Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. (Evrei 13:5)
Kevin Miller a spus: „Când noi dăruim semenilor noștri, Dumnezeu ne oferă ceva în schimb: eliberare de sub tirania grijilor personale.” Sunt foarte multe exemple în Biblie, în istorie sau în viața de zi cu zi, despre oameni cărora le place să dăruiască. Unii oferă din timpul lor, din banii lor, iar alții își oferă prietenia. Unul dintre aceste exemple este o istorioară care îmi place foarte mult.
Este povestea unui copil cerșetor, care într-o zi a oprit o tânără ce se îndrepta spre locul ei de muncă și i-a cerut un bănuț. Fata, amabilă și înțelegătoare ar fi dorit să îl ajute, dar i-a explicat că momentan nu avea niciun ban în portofel, nici măcar pentru a lua autobuzul spre serviciu. Atunci cerșetorul zdrențăros și murdar, fără să spună nimic, a luat unul dintre bănuții pe care îi câștigase în acea zi și i-a dat tinerei.
Totodată mi-a rămas în memorie și povestea unui doctor, care timp de șapte ore a făcut o operație complicată. Întrebat cât ar fi câștigat pentru acea operație într-o țară occidentală, acesta a răspuns: „costul ei ar fi fost de 2000 de dolari, dar când am văzut-o pe pacienta ce intra în sala de operație ținând în palmă un singur bănuț și implorând să fie salvată, mi-am spus că recunoștința ei și zâmbetul Dumnezeului meu valorează mai mult decât toți banii din lume.”
Se spune că ajutându-i pe ceilalți te ajuți pe tine. Și știi de ce? Pentru că ajutându-i pe cei aflați în nevoie, câștigi un lucru mult mai de preț: recunoștința lor și binele făcut. Aceasta este averea pe care nimeni nu o poate fura. „Există o forță magnetică în suflet, ce îți va aduce prieteni adevărați: altruismul – să-l pui pe primul loc pe cel de lângă tine. Când vei învăța să trăiești dăruindu-te, atunci vei și primi.” (Jogananda)
Andrada Sîngeorzan, Mentor Școala Liderilor – Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro