Cineva știa

„Dar Domnul mi-a zis: «Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toți aceia la care te voi trimite și vei spune tot ce-ți voi porunci.»” (Ieremia 1:7)
Ascultă ediția audio aici.
Unul dintre secretele câștigării încrederii tinerilor este responsabilizarea lor cât mai timpurie. Nu pot să uit niciodată ziua în care profesoara de istorie, doamna Ana, o doamnă foarte sobră și respectabilă, a întrebat în fața clasei dacă se angajează cineva să transpună manual o mică hartă militară a luptelor lui Mihai Viteazul pe o coală mult mai mare. Pentru că nimeni nu îndrăznea și fiind foarte timid, am ridicat sfios mâna, ca arborarea lentă a unui steag, anticipând gloria unui posibil succes, dar amestecată cu multă teamă. Peste două zile, opera mea era în mâna doamnei ca un sul apocaliptic care trebuia deschis. Doamna l-a privit cu admirație amestecată cu neîncredere.
— Ai cumva vreun frate mai mare care a făcut desenul acesta?
— Nu, tovarășa profesoară. Ei au plecat de mult de acasă.
Pe lângă recompensa unui 10 sățios și motivarea absențelor pentru ziua de lucru, mi-a strecurat o întrebare care a silit mintea mea de copil să-și depășească orizontul sărman:
— Tu știi că poți ajunge medic, avocat sau judecător într-o zi?
Nu știam. Nici tata, nici mama sau frații mai mari. Dar cineva cu o înaltă autoritate știa și mi-a spus și mie. Domnul știe ce viitoare operă uimitoare se află în inima unui bloc de marmură. Ferice de cel care eliberează asemenea lui Michelangelo un David care va fi un erou al credinței! Dumnezeu continuă să cheme copii timizi, neînțeleși, simpli, prea mici în ochii altora și ai lor pentru o misiune mare. Investește încredere prin acceptarea celor mici în lucrări mari!
Roagă-te precum Elisei, care I-a cerut Domnului să-i deschidă ochii celui care nu vedea ajutorul divin și se îngrijora teribil! Nu socoti că o fetiță sau un băiețel sunt prea mici pentru a le vorbi despre chemarea lui Dumnezeu în via Sa și acceptă începuturile slabe! Rezultatele pot fi incomensurabile.
Provocare:
Fă-ți obiceiul de a-i încuraja pe ceilalți! Începe din Sabatul viitor cu tinerii din biserica ta!
Ilie Cristea
Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro