Clasa bobocilor

Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. 1 Corinteni 1:27
Începutul liceului este ca un fel de eliberare; parcă trecem la alt statut. Pentru cei mai mici decât noi părem a fi deja adulți stăpâni pe viața proprie, pentru cei mai mari suntem doar niște „boboci”, adică începători. Durează un an întreg până când statutul de boboc poate fi lepădat, fiindcă au sosit alții la rând și îl vor purta la rândul lor. Toată viața noastră fugim și facem eforturi să scăpăm de ipostaza de „boboc”. În timpul școlii, în timpul facultății, în timpul rezidențiatului și apoi la fiecare nivel din firma în care lucrăm. Societatea toată parcă are o preferință, o fixație – să dea cuiva statutul de începător, fără experiență, inferior.
Până și în domeniul religios există ranguri (spre exemplu, la mânăstiri, trebuie să pornești de la umilință până la rangul de călugăr, apoi stareț).
Din fericire, în societatea unde Dumnezeu stabilește organizarea, statutul de începător este cel mai apreciat. Biblia îi laudă de foarte multe ori pe copii și pe cei umili; este foarte apreciată dragostea de începător și zelul începătorului; cei mai vechi în credință sunt trimiși la cei mai noi, ca să învețe entuziasm și slujire. Nu e de mirare că mulți oameni nu apreciază ideea de comunitate creștină, de familie creștină. Într-o astfel de comunitate, nu te poți da mare cu vechimea și rangul tău; nu folosește la nimic să te declari șef sau expert, tot mai de folos este să te comporți ca un ucenic începător.
Nu este vorba de rang, ci de atitudine. Dumnezeu vrea să creștem în credință, vrea să ne îmbogățim experiența spirituală, dar vrea să păstrăm inocența, entuziasmul și trăirea de la început. El vrea să ne comportăm la sfârșitul facultății ca și cum acum începem liceul credinței. Față de sfințenia Lui, niciun om nu se poate da drept expert; prin urmare, vom fi mereu niște boboci, ceea ce nu-i deloc rău, dimpotrivă.
De gândit astăzi:
Credința proaspătă și neprefăcută valorează mult mai mult pentru Dumnezeul nostru decât performanțele spirituale pe care le-am putea folosi drept laudă. Ceea ce putem realiza prin dependență de El va fi cu mult mai special și mai valoros decât obținerea unor diplome de fosilă spirituală. Cel mai bun model este un copil. Dacă vom accepta să învățăm de la copii, vom ști care este secretul unui boboc împlinit și fericit. Tatăl nostru nu vrea să ne umilească, ci să ne ajute să creștem cu adevărat.