Codul de onoare

Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Coloseni 3:13
Charlie Brown a fost un pilot american care, în 1943, a plecat din Anglia cu misiunea de a bombarda o fabrică de avioane din Bremen (Germania). Înainte să-şi îndeplinească misiunea, bombardierul său B l 7 a fost luat în vizor de către luptătorii germani, care i-au avariat sistemul electric, hidraulic şi de oxigen, aproape tot armamentul de la bord şi trei din cele patru motoare ale avionului. Echipajul a fost de asemenea rănit grav şi abia au reuşit să se menţină în aer pentru a se putea întoarce în Anglia. Apoi, bombardierul avariat a intrat în atenţia unui avion inamic ce era cât pe ce să-l doboare. Totuşi, într-un mod destul de ciudat, pilotul german a încetat să tragă, continuând să-l escorteze peste Marea Nordului şi apoi lăsându-l în pace. Acest episod a rămas în memoria lui Charlie, care, la 40 de ani după război, a încercat să-l identifice pe binefăcătorul său.
„Caut un bărbat care mi-a salvat viaţa pe data de 20 decembrie 1943”, a scris el într-un ziar rezervat foştilor piloţi militari. În sfârşit, în 1990, l-a găsit. „A fost ca şi când am întâlnit un frate”, au fost cuvintele mişcătoare ale lui Charlie Brown. Franz Stegles era „fratele” care, atunci când a avut loc incidentul, avea deja 22 de victorii şi mai avea nevoie doar de una pentru a câştiga medalia „Crucea cavalerilor”. Dar „n-ar fi fost nicio onoare să dobor un aparat fără apărare şi cu echipajul rănit”, a spus el. „Pentru a supravieţui moral unui război trebuie să luptăm cu onoare şi omenie.” Acesta a fost codul de onoare pe care el l-a învăţat sub comanda locotenentului Gustav Rodel, după cum se povesteşte în cartea A Higher Call (O chemare mai înaltă), de Adam Makos şi Larry Alexander.
Cu alte cuvinte, influenţa lui Rodel l-a inspirat pe Franz să menajeze viaţa inamicului său vulnerabil. Codul de onoare nu numai că salvase viaţa unui inamic rănit, dar a şi favorizat apariţia unei prietenii care a învins războiul.
În acelaşi fel, Comandantul oştilor cereşti ne adresează o chemare şi mai înaltă: să ne iertăm unii pe alţii. Nu este nicio onoare să condamni un păcătos vulnerabil. Nu este ceva meritoriu să-i dobori pe cei care încearcă să supravieţuiască după avariile produse de păcat. Influenţa lui Hristos va salva vieţi dacă respectăm codul Lui bazat pe iubire. Poţi descoperi un frate în duşmanul tău, unul care se va dovedi recunoscător pentru gestul tău de ajutor. „Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi”, este ceea ce ne cere El astăzi.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro