Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia cerurilor este a celor ca ei.” – Matei 19:14
Căţăratul în copaci, gătitul în joacă, pictura, joaca cu păpuşile, desenul, participarea la activităţile unui club, modelarea plastilinei, mersul pe bicicletă, şi lista poate continua. Aceste activităţi şi multe altele au fost distracţia mea în copilărie şi parte a procesului de maturizare în mod sănătos.
Când ne aducem aminte de copilărie, cu siguranţă ne vin în minte anumite întâmplări comice, cu care ne distrăm şi de care râdem copios atunci când le povestim într-un cerc de prieteni şi rude.
Îmi amintesc de o zi din copilăria mea când eu şi sora mea ne jucam. Pregăteam mâncare falsă în micuţa noastră casă de lemn, pentru vărul nostru Maikon. Am încercat să-l obligăm să bea „ciocolată caldă”. În realitate, era pământ fin, pe care îl luasem de pe marginea drumului şi îl amestecasem cu apă. Din fericire, Maikon a reuşit să scape de chin, dând dovadă de multă abilitate!
Când mă gândesc la copilăria mea, îmi amintesc că am fost întotdeauna mult mai curioasă decât media copiilor de vârsta mea, încercând să descifrez necunoscutul. Oamenii îmi păreau nişte cufere de comori, gata să fie deschise, şi fiecare loc din casa mea era plin de obiecte ciudate, gata să fie descoperite.
Noi, adulţii, îi admirăm pe copii pentru sinceritatea lor şi mai ales pentru faptul că nu sunt limitaţi la o singură concepţie asupra lumii. Ei sunt deschişi la explicaţii noi, care să-i ajute să găsească răspuns la lungul lor şir de întrebări. O problemă majoră pentru cei mai mulţi dintre adulţi este faptul că rutina ne omoară dorinţa de a descoperi lucruri noi în fiecare zi. Ne mulţumim cu locul în care ne aflăm. Pentru că ne-am pierdut simţul curiozităţii, ne amăgim cu gândul că am atins vârful Everest – în înţelegerea noastră – când de fapt nu am parcurs nici primii 500 de metri din urcarea noastră.
Când Isus a spus că cei mici nu trebuie să fie luaţi din preajma Sa, citesc printre rânduri şi interpretez că voia Sa este ca noi să nu ne pierdem dorinţa de a căuta modalităţi noi şi mai bune de a ne trăi viaţa. El vrea ca noi să ne trăim viaţa înţelegând mai bine voia Lui pentru noi. Isus doreşte ca, precum un copil se încrede în părinţii săi, la fel şi noi să venim la El şi să ne bucurăm de protecţia Sa, de planurile pe care ie are pentru noi şi de dragostea Sa.
Mayla Magaieski Graepp