Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. – Ioan 5:39
Adventiştii de ziua a şaptea se consideră a fi o mişcare profetică pentru vremea sfârşitului, adusă la existenţă de Dumnezeu pentru restaurarea finală a adevărului Bibliei. Marea dezamăgire millerită din octombrie 1844 i-a provocat pe fondatorii Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea să studieze şi mai mult Scriptura. Ellen White explica: „A avut loc un studiu atent al Scripturilor, punct cu punct. Aproape nopţi întregi au fost dedicate unei cercetări stăruitoare a Cuvântului. Noi am cercetat adevărul ca pe o comoară ascunsă. Domnul ni S-a descoperit. Lumina a venit asupra profeţiilor, iar noi am ştiut că primeam învăţătură divină” (Solii alese, vol. 2, p. 109).
La sfârşitul anului 1846, principalii conducători adventişti păzitori ai Sabatului de la începuturi – Joseph Bates, James White şi Ellen White – erau deja foarte uniţi în doctrinele distinctive ale mişcării care lua fiinţă. Curând au început să împărtăşească cu alţi foşti milleriţi noile adevăruri descoperite. În tot acest proces, şapte weekenduri de conferinţe biblice au fost cruciale, organizate în 1848 în mai multe localităţi din nordul Statelor Unite. Una dintre ele a fost la Volney, New York (18–19 august). Au participat aproximativ 35 de persoane la întâlnirile organizate, susţi-nând tot felul de idei eronate. Ellen White spune că de-abia găseai două persoane care să se înţeleagă.
O altă conferinţă importantă a fost ţinută pe 27–28 august 1848, în hambarul lui Hiram Edson, în Port Gibson, New York. Acesta era chiar locul în care Edson, O. R. L. Crosier şi Franklin B. Hahn au studiat bazele biblice ale doctrinei sanctuarului. În timpul acelei conferinţe, Ellen White a avut o viziune despre cât de important era ca fraţii să lase deoparte diferenţele dintre ei şi să se unească în adevărul Bibliei. Într-adevăr, conferinţele biblice din 1848 au adus unitate doctrinară în rândul credincioşilor.
Noi am moştenit de la pionierii noştri un sistem doctrinar bine stabilit şi coerent. Dar şi astăzi ar trebui să manifestăm acelaşi spirit de angajament neobosit faţă de rugăciune şi de studierea Bibliei, la fel ca ei. A petrece timp cu Dumnezeu şi Cuvântul Său este condiţia de nenegociat pentru orice reînviorare şi reformă adevărată. De aceea, în loc să avem doar grupe mici în care să relaţionăm la nivel social, de ce să nu înfiinţăm şi grupe în care să aprofundăm înţelegerea Bibliei?