Consacrare totală

Îți vei aminti până în ziua când vei muri – sau, cel puțin, până într-un viitor îndepărtat, când îți vei pierde memoria – data de 11.09.2001. Ne va rămâne pentru totdeauna întipărită în memorie ziua în care nouăsprezece oameni, conduși de un devotament bolnav, au deturnat acele avioane și au omorât mii de oameni.
Să nu confundăm acțiunile acelor teroriști cu o consacrare totală. Un nume mai potrivit pentru ele ar fi nebunie totală. Teroriștii voiau să arate lumii de ce cauza lor era una pentru care merita să se moară. Ceea ce au făcut însă a fost să ne arate pe cât de clar posibil de ce merită să trăim pentru Hristos.
Citește Romani 12:1
Ce fel de angajament dorește Isus de la tine?
Teroriștii de la 11 septembrie aveau un devotament atât de bolnav, încât nu trebuie decât să te uiți la ceea ce au făcut ei și să faci întocmai opusul:
• Nu încerci să câștigi cerul ucigându-i pe alții și sinucigându-te. Dumnezeu îți oferă viața veșnică în dar.
• Nu te lași condus de ură. Devotamentul tău față de Isus te umple de bunătate.
• Nu lucrezi pentru un Dumnezeu distant, de care te temi. Îl slujești din iubire pe Mântuitorul, care S-a pus în locul tău și a murit pentru tine.
• Nu ucizi oameni nevinovați. Îi îndemni pe păcătoși la viață.
Consacrarea totală nu este o misiune sinucigașă. Este o atitudine pe care o poți adopta chiar în acest moment și o poți pune în practică clipă de clipă. Este o jertfire completă a sinelui, adusă cu bucurie lui Dumnezeu. Înseamnă a te agăța de Dumnezeul universului și a-I permite să stăpânească asupra fiecărui centimetru pătrat din viața ta.
Și dacă te gândești la ceea ce a făcut Isus pentru tine – începând cu faptul că ți-a dat suflarea de viață și încheind cu darul vieții veșnice – știi în inima ta că nu merită cu nimic mai puțin din partea ta.
Nu ești un idealist mort. Ești o jertfă vie. Aceasta este consacrarea totală.
Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Romani 12:1

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro