Atunci, Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi. – Matei 2:16
Ziarul german Westerwälder Zeitung, din 2 aprilie 2016, a fost tipărit împreună cu o notă din partea părinţilor şi fratelui lui Andreas Lubitz. Ei şi-au exprimat recunoştinţa pentru sprijinul din partea comunităţii locale după moartea tragică a lui Andreas într-un accident de avion, în urmă cu mai bine de un an. Mai mulţi cititori le-au criticat nota nu din cauza a ceea ce spunea, ci din cauza a ceea ce nu spunea. În acea notă era menţionat doar Andreas, fără a se face referire la cei 149 de oameni care au murit şi ei în accident.
În 24 martie 2015, zborul Germanwings Flight 9525 a decolat la 10:01 a.m. din Barcelona, Spania, spre Dusseldorf, Germania. În timp ce zburau peste Alpii francezi, pilotul care comanda zborul, căpitanul Patrick Sondenheimer, a părăsit cabina probabil pentru o pauză la toaletă.
Între timp, copilotul, prim-ofiţerul Andreas Lubitz, l-a încuiat pe pilot în afara cabinei, a dezactivat codul închizătorii şi a iniţiat o coborâre intenţionată de 10 minute, care a făcut ca aeronava să se prăbuşească în munţi, producând moartea tuturor pasagerilor de la bord. Investigaţiile anterioare au confirmat faptul că Lubitz primea tratament pentru o depresie severă şi tendinţe suicidale.
Ca măsură de siguranţă, multe companii aeriene solicită acum ca cel puţin doi membri ai echipajului, inclusiv cel puţin un pilot, să fie în cabină pe toată durata zborului. Dar trebuie să ne amintim că astfel de acte iresponsabile pot avea consecinţe tragice. Un proverb popular spune: „Un copac poate face un milion de chibrituri şi un chibrit poate distruge un milion de copaci.” Aşa cum este menţionat în Matei 2:16, un decret nebunesc al regelui Irod a avut ca rezultat moartea tuturor „pruncilor de parte bărbătească care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui”.
Dacă „niciun om nu-i un ostrov stingher şi de sine stătător” (John Donne), atunci ar trebui să recunoaştem, de asemenea, că este imposibil să trăim fără a-i influenţa pe alţii. Micile noastre acţiuni şi cuvintele simple pot avea consecinţe de durată care vor dăinui pentru veşnicie. Fie ca Domnul să ne dea harul Său, pentru ca orice facem sau spunem să fie spre slava numelui Său şi spre binecuvântarea tuturor celor din cercul nostru de influenţă!