Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar, chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip. – Isaia 49:15
Pe scena vieţii trebuie să uităm acţiunile noastre greşite din trecut şi niciodată să nu fim distraşi de la rolul important pe care îl jucăm acum. Unele distracţii nu contează foarte mult, dar altele pot avea consecinţe ireversibile, cu remuşcări care nu dispar niciodată. Din nefericire, chiar şi cei mai atenţi părinţi pot face o greşeală fatală.
În 14 iulie 2016, pe site-ul web al celor de la ABC News a fost postat un articol alarmant al lui Nicole Pelletiere, „Forgotten Baby Syndrome: A Parent’s Nightmare of Hot Car Death”. Autoarea relatează povestea tragică a Sophiei Rayne Cavaliero („Ray Ray”), care a fost uitată în maşină în oraşul Austin, Texas, pe 25 mai 2011, la scurtă vreme după împlinirea primului an de viaţă. Mama ei, Reeves, se pregătea pentru o conferinţă telefonică acasă. Aşa că Brett, tatăl lui Ray Ray, trebuia să o lase la creşă.
Fetiţa chiar purta în acea zi o rochiţă frumoasă, nouă, pe care educatoarea i-o dăduse pentru prima ei aniversare. La 13:15, Reeves s-a întâlnit cu soţul ei în timpul pauzei de prânz la birou. Amintindu-şi cât de frumoasă era Ray Ray în rochiţa ei nouă, Brett a devenit foarte tăcut. Dintr-odată, el i-a cerut lui Reeves să îl ducă înapoi la birou. Ea a crezut că uitase ceva. Dar când l-a întrebat ce se întâmplă, el a răspuns: „Nu îmi pot aminti dacă am lăsat-o pe Ray Ray la creşă de dimineaţă.” Reeves a sunat la urgenţe imediat. Paramedicii au făcut manevre de salvare timp de 40 de minute, încercând să o restabilească şi apoi au dus-o la spitalul local pentru copii. La scurtă vreme după aceea, ea a fost declarată moartă din cauza insolaţiei.
Tragic, Sindromul copilului uitat (FBS) este mai des întâlnit decât ne-am aştepta. Ray Ray a fost unul din cei 33 de copii care au murit în Statele Unite în acel an din cauza temperaturii ridicate din maşină. Dar în Isaia 49:15 găsim o făgăduinţă minunată, că şi dacă părinţii ar ajunge să îşi uite copiii, Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată. „El îl cunoaşte pe fiecare pe nume şi Se îngrijeşte de fiecare ca şi cum n-ar mai exista vreun altul pe pământ pentru care L-a dat pe Preaiubitul Său Fiu” (Divina vindecare, p. 299).
Unii părinţi au poate un copil preferat dintre toţi (Gen. 37:3-4), dar Dumnezeu nu discriminează pe nimeni. Asta înseamnă că fiecare dintre noi, inclusiv tu, este copilul Lui preferat.