Corneliu

Devoțional zilnice 27 noiembrie 2018

Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. (Faptele 10:4)

Corneliu era un sutaş în armata romană. Era un om cucernic, având o puternică convingere şi un devotament profund faţă de singurul Dumnezeu adevărat. Era un om drept şi temător de Dumnezeu, fapt care i-a atras respectul tuturor, mai cu seamă al celor din casa lui. Îngerul aminteşte două calităţi apreciate de Dumnezeu: rugăciunea şi milostenia. Însuşi Mântuitorul le scoate în evidenţă în Predica de pe Munte, subliniind forma lor corectă de manifestare. Să nu uităm că rugăciunea şi milostenia sunt şi azi lucruri care Îi plac lui Dumnezeu.

Îngerul i s-a arătat în timp ce se ruga şi se pare că rugăciunea sa era pentru mai multă lumină. Aşa se explică asigurarea îngerului că rugăciunile sale au fost ascultate. Probabil că nu ştia prea multe despre rugăciune, dar se ruga. Şi noi, chiar dacă nu înţelegem pe deplin mecanismul rugăciunii, trebuie să ne rugăm. Dacă Isus S-a rugat, cu cât mai mult ar trebui noi. Rugăciunea are mare putere, ea pune cerul în mişcare.

Milosteniile sale erau o expresie a credinţei lăuntrice. Cât de important este să fim generoşi, atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de semeni. Altruismul său este reliefat şi prin faptul că el a căutat să dea mai departe familiei sale lumina pe care a primit-o, slujitorilor săi şi celor care veneau sub influenţa sa, rude şi prieteni. Este important de notat că îngerul nu i-a spus lui Corneliu ce trebuia să facă, ci i-a poruncit să-l cheme pe Petru. „În înţelepciunea Sa, Domnul îi aduce pe aceia care caută adevărul şi-i pune în legătură cu semeni de-ai lor care cunosc adevărul. Este planul cerului ca cei care au primit lumina să o împărtăşească celor ce se află în întuneric.” (Faptele apostolilor, p. 134)

Oriunde s-ar afla, cel care Îl caută pe Dumnezeu aşa cum a făcut-o sutaşul va ajunge să cunoască adevărul. Însuşi Dumnezeu Se va îngriji de acest lucru. Ne vom îngriji şi noi, prin tot ceea ce ne-a dat El, talente, resurse materiale etc.? Vă propun ca, de azi, să ne rugăm mai mult pentru oameni, asemenea lui Corneliu, dar mai ales să ne rugăm ca astfel de oameni să-L regăsească pe Hristos în noi.

Aurel Alboș, pastor, Conferinţa Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro