Credincioșie în lucrurile mici

Devoțional zilnice 4 septembrie 2018

Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. (Luca 16:10)

Se pierde mult timp cu dorinţa de a face un lucru măreţ, o lucrare extraordinară, în timp ce sunt pierdute din vedere îndatoririle aflate la îndemână, a căror împlinire arface viaţa frumoasă. Viaţa care este creştină acasă va fi creştină şi la biserică. Neglijarea îndatoririlor mici din efortul de a face o lucrare măreaţă ruinează viaţa multor oameni. (Manuscript 19,1892) Mulţi admiră râul lat şi adânc care curge maiestuos pe drumul său spre ocean. El este demn de admiraţie, pentru că îşi aduce la îndeplinire lucrarea ce i-a fost rânduită. Dar ce putem spune despre miile de pâraie de pe coastele munţilor care alimentează acest curs de apă impunător? Este adevărat că ele sunt mici şi înguste, dar sunt indispensabile, căci, fără ele, râul n-ar exista. Ele fac împreună lucrarea menită lor de fertilizare a pământului; cursul lor printre ogoare şi pajişti poate fi urmărit după verdelui viu de pe malurile lor. În acest fel, ele aduc la îndeplinire planul lui Dumnezeu şi sporesc prosperitatea lumii. Râul grandios şi-a săpat un canal prin dealurile veşnice; dar, acolo unde se găseşte, pârâiaşul este tot atât de necesar ca râul. (…)

Fiecare membru este personal răspunzător pentru prosperitatea bisericii. Lumea este plină de lucru pentru Dumnezeu. Fiecare zi îşi poartă povara de griji şi răspunderi şi, dacă numai unul singur îşi neglijează lucrarea desemnată, unele interese sfinte au de suferit. (Review and Herald, 6 ianuarie 1885)

Atenţia meticuloasă la ceea ce lumea numeşte lucruri mici face marea frumuseţe şi marele succes al vieţii. Micile fapte de caritate, micile cuvinte de bunătate, micile fapte de lepădare de sine, fructificarea înţeleaptă a micilor oportunităţi, cultivarea asiduă a micilor talente îi fac pe oameni mari înaintea lui Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 21 aprilie 1898)

Curtoazia atentă care, începând din familiile noastre, se întinde dincolo de cercul familiei contribuie la întregirea fericirii în viaţă. (Mărturii, vol. 3, p. 540)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro