Credința autentică

„… aducându-mi aminte de credința sinceră care este în tine, care a locuit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice și sunt convins că și în tine.” 2 Timotei 1:5
Ce l-a determinat pe Pavel să-și aducă aminte de credința sinceră a tânărului Timotei? Cu siguranță, atașamentul lui Pavel față de tânărul Timotei, s-a dezvoltat când acesta se alfa în grupul care i-a oferit lui Pavel primul ajutor, atunci când apostolul a fost dus de mulțime în afara orașului Listra să fie omorât cu pietre din cauză că vorbea oamenilor despre Domnul Iisus (Fapte 14:19).
Unii cercetători biblici consideră că Pavel a rămas în noaptea aceea acasă la Timotei, refăcându-se de pe urma atacului asupra vieții lui (Fapte 14:20). Astfel, Pavel a putut observa credința familiei lui Timotei.
Dragi copii, tânărul Timotei, a ajuns să cunoască marile adevăruri despre Dumnezeu, chiar din mijlocul familiei lui. Bunica lui, Lois, și, mama lui, Eunice, i-au vorbit tânărului Timotei despre Dumnezeu zi de zi, chiar de când acesta a început să scrie și să citească (2 Timotei 3:15).
Deși mântuirea nu se poate moșteni de la părinți credincioși, este totuși adevărat că în Scriptură există acest principiu al familiei creștine. Lui Dumnezeu îi face plăcere să mântuiască familii întregi. El nu dorește ca vreun membra al acestor familii să lipsească din mulțimea celor mântuiți. De aceea, a avea o mamă sau o bunică credincioasă (bineînțeles, aici îi putem include și pe tata sau instructorul/instructoarea Explo etc) înseamnă ceea mai mare comoară pe care o poate deține un copil sau un tânăr în această lume. Un creștin foarte influent al sec. IV a spus: „Dacă ne vom gândi la ce au făcut pentru noi părinții noștri, vom rămâne uimiți de nenumăratele noastre datorii.” De aceea dragi copii, prețuiți pe toți cei care se străduie să vă ofere o educație creștină! Recompensați-le interesul pe care îl acordă creșterii voastre după măsură! Un simplu „mulțumesc!” va face toată diferența.
Așa dar, credința sinceră a tânărului Timotei a însemnat o credință stabilă și durabilă. Influența ei era zilnică, nu ocazională sau schimbătoare. Acum, este rândul tău! Având exemplul tânărului Timotei, ce atitudine vei lua de azi înainte față de cei care se ocupă de creșterea ta? Decizia îți aparține!
Alexandru Gavrilă, Pastor – Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro