Crucea ne ajută să înțelegem natura

Devoțional zilnice 23 august 2018

Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale. (Psalmii 92:4)

Astăzi, omul nu poate să citească singur în mod corect învăţătura naturii. Dacă nu este îndrumat de înţelepciunea divină, el înalţă natura şi legile naturii mai presus de Dumnezeul naturii. De aceea contrazic atât de frecvent ideile omeneşti învăţătura din Cuvântul lui Dumnezeu. Dar pentru aceia care primesc lumina vieţii lui Hristos, natura este iluminată iarăşi, în lumina care străluceşte de la cruce, noi putem interpreta just învăţătura naturii. (Divina vindecare, p. 462)

În planul răscumpărării, există taine pe care mintea omenească nu le poate pătrunde – lucruri pe care înţelepciunea omenească nu le poate explica -, dar natura ne poate învăţa mult cu privire la taina evlaviei. Atunci să lăsăm mintea tânărului să înveţe pe cât posibil din cartea naturii. Fiecare tufă, fiecare pom fructifer, întreaga vegetaţie sunt date pentru folosul nostru. Tainele împărăţiei lui Dumnezeu trebuie citite în creşterea seminţei. (…) Dumnezeu a plănuit ca natura să fie pentru om un manual care să-l călăuzească de pe calea neascultării înapoi la El. Este nevoie de studiu atent al naturii sub călăuzirea Duhului Sfânt. Domnul oferă ilustraţii, El face ca adevărurile sfinte să fie familiare pentru mintea omenească prin cele mai simple lucruri din natură. (Youth’s Instructor, 6 mai 1897)

Tot ce avem bun, fiecare rază de soare şi fiecare picătură de ploaie, fiecare fărâmă de hrană şi fiecare clipă de viaţă sunt un dar al iubirii. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 75)

Soarele şi luna au fost făcute de El; nu există stea între toate câte înfrumuseţează cerul pe care să n-o fi făcut El. Nu există aliment pe mesele noastre pe care să nu-l fi dat El pentru susţinerea noastră. Ştampila şi semnătura lui Dumnezeu se află pe toate. Totul este inclus şi este oferit din abundenţă omului prin singurul Dar inexprimabil, singurul Fiu al lui Dumnezeu. (Letter 79, 1897)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro