Cu sângele lui Hristos

Devoțional zilnice 17 aprilie 2018

Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi… ci cu sângele scump al lui Hristos. – 1 Petru 1:18,19

Chipul ei de adolescentă sigură pe sine mi-a rămas imprimat pe retină. Era o fată inteligentă, avea planuri mari de viitor şi părea dornică să exceleze. Cu timpul însă, prezenţa ei la cursul meu s-a rărit. Am întrebat-o:

– S-a întâmplat ceva? Nu te-am mai văzut la curs în ultima vreme.

– Am nişte probleme, mi-a răspuns.

I-am mărturisit că mă preocupa situaţia ei şi că putea să-mi spună ce avea pe suflet. Veron (nume fictiv) mi-a povestit atunci că noaptea vedea chipuri pe pereţii camerei şi că se simţea urmărită de o prezenţă stranie. De asemenea, genunchii o dureau în mod inexplicabil şi nu se putea ţine pe picioare. „Vedeniile” deveniseră tot mai frecvente.

Într-o seară, în timp ce eram la ora de rugăciune, am auzit ceva ca nişte vaiete şi ţipete venind dinspre altă parte a clădirii bisericii. Nu ştiam ce-ar putea fi, dar când pastorul a anunţat că o tânără cu probleme a fost adusă ca să ne rugăm pentru ea, mi-am dat seama că era eleva mea. Am ieşit repede din sala mare şi m-am alăturat celorlalte persoane care se oferiseră să se roage, printre care prezbiterul şi pastorul.

Când am intrat în anexă, am dat peste o scenă înfricoşătoare: un bărbat robust, un adevărat Samson, se lupta din răsputeri să o ţină în loc pe subţirica Veron, care se zbătea pe podea cu sălbăticie, cu o grimasă ameninţătoare pe chip. Vaietele şi urletele ei ne răsunau în urechi în timp ce ne rugam rând pe rând ca Dumnezeu să o scoată de sub stăpânirea demonilor. Fiecare am mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru eliberarea ei. Menţionarea sângelui lui Hristos părea să-l irite extraordinar de mult pe Diavol, iar Veron părea a cădea în leşin de fiecare dată când ne rugam ca sângele lui Hristos să o acopere.

Am stăruit în rugăciune. Sângele lui Hristos a acoperit-o. Treptat, mârâiturile şi schimonosirile au încetat, iar Veron s-a liniştit, trupul ei înţepenit s-a înmuiat şi pe chip i s-a aşternut pacea. Am continuat să cerem intervenţia lui Dumnezeu şi acoperirea ei cu sângele lui Isus. Forţele întunericului au fost puse pe fugă. Veron şi-a predat apoi viaţa complet lui Hristos şi nu a mai fost bântuită noaptea de Diavol. Cât de preţios este sângele lui Hristos!

Hyacinth V. Caleb

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro