Cu siguranță, păcatele tale te vor ajunge din urmă

Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele, și să păziți, și să împliniți legile Mele. (Ezechiel 36:27)
Totul a început foarte inocent. Mai întâi, a trebuit să călătorim peste hotare, începând încă din timpul orelor Sabatului. Apoi, în timp de stăteam la poarta de îmbarcare și așteptam zborul, mi-am accesat amazon.com de pe telefonul mobil pentru a citi recenzia unei cărți pe care doream să o folosesc pentru ilustrații în predici. Nici nu se putea să fie mai potrivit pentru Sabat. Dar apoi, s-a întâmplat ceva.
Când am încercat să deschid fereastra cu recenzia cărții, cumva degetul mi-a alunecat și am apăsat butonul de comandă expres, făcând o tranzacție. Deși am fost neliniștită, totul fiind în Sabat, nu m-am alarmat foarte tare, deoarece oricum plănuiam să cumpăr acea carte cândva, în viitorul apropiat. Totuși, neliniștea persista. Conștiința nu îmi dădea pace. Singura mea consolare era că aceasta fusese o greșeală personală, doar între Dumnezeu și mine. Nu avea să le dăuneze altora sau să îi facă să se poticnească, deși mie îmi părea nespus de rău pentru neatenția mea. Nici nu știam atunci cât de rău urma să îmi pară.
Mi-a sunat telefonul. Am răspuns. O voce de femeie mi-a spus că mă suna din partea departamentului anti-fraudă care se ocupa de cardul meu bancar. Acum trebuia să mărturisesc faptul că făcusem cumpărături în Sabat. Vestea bună este că departamentul se alertase deoarece cumpărăturile făcute nu erau ceva obișnuit pentru mine. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru această mărturie pe care am putut-o da și am continuat să îi explic doamnei de la telefon, care probabil era uimită, că fusese o greșeală.
Dar situația s-a înrăutățit și mai mult. Vestea proastă pe care mi-a dat-o a fost că mai fuseseră alte trei tranzacții imediat după cea făcută de mine din greșeală. Nu eu le făcusem, dar, spre ușurarea mea, doamna m-a asigurat că acestea fuseseră deja respinse.
Dar de-abia acum vine vestea proastă: cineva îmi accesase cardul de credit, așa că a trebuit să îl anulez. Câteva săptămâni mai târziu, eu încă contactam diverse companii aeriene, lanțuri hoteliere și agenții de închirieri auto, pentru a-mi schimba datele contului. Secerăm ceea ce am semănat, chiar și în mod neglijent. Ellen White ne-a avertizat că noi „ar trebui să păzim cu gelozie granițele Sabatului”. (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 6, p. 356.) Ah, dacă aș fi făcut și eu așa! Să ne rugăm neîncetat ca, prin harul plin de iubire al Tatălui nostru ceresc, noi să fim umpluți de Duhul Sfânt și să umblăm în ascultare de El, în mod natural.
Ella Louise Smith Simmons

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro