Cum ar fi dacă…

Dar, după cum este scris: ,,Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. (1 Corinteni 2:9)
Când a fost ultima dată când ai rămas fără cuvinte şi poate chiar cu răsuflarea tăiată în fața unei senzaţii, unei imagini, unui sunet, unui obiect pe care nu l-ai mai văzut sau auzit până atunci? Poate că îţi place să pictezi, sau poate că îţi place să cânţi cu vocea sau la un instrument, sau poate că ai o pasiune pentru fotografie, concerte, sport, lectură sau plimbare. Oricare dintre acestea ar rezona cu sufletul tău, a existat măcar o dată un moment în care, cu răsuflarea tăiată, ai exclamat: „Uau!”.
Ai stat şi ai privit minute în şir fără să poţi să îţi muţi privirea şi fără să vrei să mai pleci din locul acela. Sau, ai ascultat acele acorduri atât de minunate încât doar pe acele sunete le-ai auzit. Sau ai pipăit un material atât de catifelat, moale şi fin şi ai dorit imediat să fie al tău.
Percepţiile senzoriale pe care le avem în urma unor astfel de experienţe, ne fac să visăm frumos la locuri, armonii sau lucruri pe care nu le-am văzut, auzit sau pipăit până atunci. Şi dacă aceste lucruri te fac să ţi le doreşti, cu cât mai minunate sunt lucrurile pe care le are pregătite Dumnezeu pentru tine.
Dumnezeu te-a înzestrat cu simţuri pentru a te putea bucura de tot ce este în jurul tău. Şi chiar dacă tu crezi că le-ai văzut pe toate, tot mai descoperi lucruri, locuri sau armonii care îţi înalţă sufletul şi te duc cu gândul la Creator.
Oare cât de minunate sunt lucrurile pregătite de Dumnezeu pentru tine? Chiar dacă ai încerca să-ţi imaginezi ceva din ceea ce crezi că Dumnezeu a pregătit pentru tine, pe baza experienţei tale de până acum, tot nu vei putea cuprinde cu mintea ce va fi atunci când Isus ţi le va oferi. Şi pentru că-L iubeşti, nu-ţi rămâne decât să îţi imaginezi şi să aştepţi cu nerăbdare să primeşti ceea ce Dumnezeul tău ţi-a pregătit.
Marius Dorcea, Mentor – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro