Cum arată un om blând

Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. (Filipeni 4:5)
Blândețea, conform dicționarelor explicative, însumează o familie de calități precum: a fi bun, pașnic, blajin, plăcut, iertător, cu spirit de acceptare, cu căldură sufletească, neagresiv, mângâietor. Unii oameni au tendința de a fi blânzi doar în anumite contexte: fie doar în familie, fie doar în afara ei: la școală, la serviciu, sau la biserică. Blândețea poate fi doar o mască pe care să o purtăm pentru a arăta bine în public.
Însă poți verifica dacă ești blând doar când ai de a face cu o situație care te aduce în pragul disperării sau al exasperării. Blândețea poate fi verificată cel mai bine în relațiile interumane. Una este să te exaspereze o mașină care nu mai pornește, deși te grăbești foarte tare, alta este să te exaspereze lipsa de bun simț sau viteza de lucru redusă a celor din echipa ta.
Atunci când sunt implicate relațiile cu oamenii, poți învăța să te raportezi corect la viață, la viața reală, care implică persoane.
Biblia prezintă în prima parte a ei, povestea de viață a unui om care a avut nevoie de patruzeci de ani ca să se descotorosească de spiritul impulsiv, vulcanic și de spiritul de dreptate cu orice preț. Numele lui este Moise, omul cel mai blând de pe pământ, după cum aflăm chiar din cărțile lui.
Primii patruzeci de ani din viață i-a petrecut în spiritul celei mai înalte civilizații de pe pământ din vremurile antice, Egiptul. Acolo a învățat lupta dreaptă, spiritul de concurență și tehnicile pentru a deveni un om de succes. Din păcate, a fugit din țara natală cu mâinile pătate de sânge, doar pentru că a vrut să facă dreptate. I-au trebuie încă patruzeci de ani pentru a uita vechiul fel de a fi.
În mijlocul turmelor de oi, Dumnezeu l-a familiarizat cu toate calitățile pe care le cuprinde faptul de a fi blând. A ajuns până acolo încât să se roage: Doamne, prefer să renunț eu la mântuire decât să îi știu pe cei de lângă mine pierduți! Domnul, care este aproape să revină, spunea odată: Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni Pământul!
Brașov Gabriel, Pastor – Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro