Cum putem să cerem în așa fel ca și să primim?

Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. (Iacov 1:5)
Când a fost ultima oară când ai cerut ceva de la Dumnezeu? Care este lucrul pe care l-ai cerut? Ai primit răspuns la cererea ta? Dumnezeu ne îndeamnă să avem curaj pentru a cere de la El. Totuși, de ce ni se pare că El nu răspunde întotdeauna la cererile noastre? Iată câteva idei asupra cărora poți medita atunci când vrei să ceri și să primești ceva de la Dumnezeu:
1. Recunoașterea. Trebuie să recunoaștem că atingerea scopurilor noastre și bunăstarea personală nu depind numai de noi, ci și de Dumnezeu: avem nevoie de ajutorul lui. Cel care își recunoaște lipsurile / deficiențele și propriile limite, este un om înțelept.
2. Ioan 15:7 „Dacă rămâneți în Mine, și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da.” – ni se dă orice, dacă aceasta este în acord cu voia Lui. De exemplu, dacă ai cere o cutie cu ciocolata ta preferată de la Dumnezeu pentru tine însuți, nu cred că ar fi în acord cu voia Lui, pentru că aceasta ar dăuna sănătății tale.
3. A cere cu credință – trebuie să credem că ceea ce cerem, este în acord cu voia lui Dumnezeu și că El este capabil să ne dea. Cu siguranță, El nu ne va întoarce spatele dacă îi adresăm cererea noastră ,printr-o credință sinceră, autentică și trăită.
4. Condiția acceptării este renunțarea. Din cauza păcatelor, rareori observăm binecuvântările lui Dumnezeu. Deși El ne oferă, noi adesea nu acceptăm binecuvântarea. Să ne imaginăm că strângem ceva în pumnul nostru. Până ce nu deschidem și nu lăsăm obiectul strâns, nu putem să primim nimic altceva. Adică până ce nu renunțăm la opiniile și experiențele restrânse, la voința noastră arbitrară și la egoismul nostru, nu putem accepta binecuvântările lui Dumnezeu: voia Lui, sfaturile Lui, dragostea Lui. Nu uita: Dumnezeu te iubește și abia așteaptă să-ți poată oferi binecuvântările Lui! Îndrăznește să ceri!
Ferencz-Zorgel Botond, Ghid – Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro