Cumpătare, dreptate şi evlavie

Şi ne învaţă să o rupem cu pâgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. -Tit 2:12,13
Încheiem luna şi subiectul dependenţelor cu o nestemată a Scripturilor. În aceste scurte versete, Pavel subliniază că cititorii ar trebui să evite nelegiuirea şi desfrâul lumesc şi prezintă o cale de evitare a unor asemenea tendinţe: viaţa trăită cu moderaţie, corectitudine şi sfinţenie, în speranţa revenirii lui Isus.
Cuvântul grecesc epitomia, din 1 Petru 4:2, apare din nou. Senzualitatea, dorinţele carnale trebuie să fi fost (ca şi astăzi) o problemă importantă pentru primii creştini, din moment ce epitomia şi derivatele sale sunt folosite de peste 50 de ori în Noul Testament. Este interesant de notat că acest concept include sensuri legate de adicţii: dorinţă nestăpânită, nerăbdare, compulsie, lăcomie şi poftă. Acum putem înţelege recomandările apostolului pentru combaterea acestor probleme.
În primul rând, trebuie să trăim cumpătat. Multe din adicţiile moderne au legătură cu supraabundenţa bunurilor de consum. De exemplu, dependenţa de alimente se amplifică odată cu excesul alimentar; dependenţa de internet e des întâlnită când dispozitivele şi conexiunea la internet sunt disponibile oricând şi oriunde. Apostolul ne sfătuieşte să trăim o viaţă simplă chiar dacă ne-am putea permite excesele. Astfel vom fi feriţi de dorinţe de nepotolit.
În al doilea rând, să trăim corect. Manifestarea dreptăţii, echităţii, egalităţii, generozităţii, amabilităţii şi iertării este o parte a eticii creştine care depăşeşte simplele norme sociale obişnuite. Multe declaraţii ale Evangheliei, cum ar fi: „Dacă cineva vrea să-ţi ia haina, dă-i şi cămaşa”, arată standarde şi conduite care sunt posibile numai prin iubirea lui Isus. Punerea în practică a acestui ghid ne va ţine în siguranţă faţă de păcat şi dependenţe.
În al treilea rând, trebuie să trăim cu evlavie. O viaţă trăită în strânsă relaţie cu Isus, cu rugăciune, cu meditaţie asupra Scripturilor şi cu închinare individuală sau publică, ne va proteja de asemenea de păcat şi de orice formă de dependenţă.
În sfârşit, trebuie să îndeplinim toate cele de mai sus cu speranţă. Speranţa, chiar iară conotaţii religioase, este un factor general de sănătate, aşa cum arată multe studii. Dar, când speranţa are ca obiect „arătarea în slavă a marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos”, acoperirea ei este perfectă. Aceasta este speranţa care ne transformă dorinţa după recompensa vicioasă a dependenţelor într-o perspectivă autentică a ceea ce înseamnă a fi salvat prin harului Domnului Isus Hristos.