„Ei vor fi ai Mei” zice Domnul oştirilor, „îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte.” (Maleahi 3:17)
Mare este lucrarea lui Dumnezeu! Oamenii aleg de partea cui să fie. Chiar şi presupuşii păgâni vor alege să se alăture lui Hristos, în timp ce aceia care s-au simţit ofensaţi, la fel ca ucenicii, vor pleca şi nu vor mai umbla cu El. (…)
Ce efect va avea asupra celor neprihăniţi încercarea oamenilor de a desfiinţa Legea lui Dumnezeu? Vor fi ei intimidaţi de defăimarea generală a Legii sfinte a lui Dumnezeu? Vor şovăi şi se vor ruşina cei care cred într-adevăr în „aşa zice Domnul”, din cauză că întreaga lume pare să desconsidere Legea Sa dreaptă? Vor fi ei luaţi de curentul prevalent al răului? Nu! Pentru aceia care s-au consacrat lui Dumnezeu ca să-l slujească, Legea lui Dumnezeu devine mai preţioasă atunci când se vede contrastul dintre cel ascultător şi cel care o calcă. Pe măsură ce atributele lui Satana se vor dezvolta în dispreţuitorii şi călcătorii Legii lui Dumnezeu, preceptele sfinte vor deveni mai scumpe şi mai valoroase pentru adeptul credincios. El va declara: „Căci ei calcă Legea Ta. De aceea eu iubesc poruncileTale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat” (Psalmii 119:126,127). În cazul ispravnicilor credincioşi ai harului lui Dumnezeu, iubirea pentru poruncile Lui creşte proporţional cu dispreţul manifestat faţă de ei de toţi din jurul lor.
Oamenii răi şi biserica se unesc în această ură faţă de Legea lui Dumnezeu şi atunci vine criza. (…) Dar, în timp ce aceştia murmură şi se lamentează, aduc acuzaţii false şi fac lucrarea lui Satana cu cel mai mare zel, o altă clasă este adusă în atenţia noastră: „Atunci, şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat şi o carte de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui” (Maleahi 3:16). (Review and Herald, 15 iunie 1897)