Curățați plantele și cultivați cele mai bune roade (2)

Devoțional zilnice 2 august 2018

Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale: leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le la gât. Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat şi îţi vor vorbi la deşteptare! Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină. – Proverbele 6:20-23

Mandatul şi promisiunea din Proverbele 22:6 nu sunt doar pentru părinţi; sunt pentru toţi cei care răspund chemării lui Dumnezeu pentru vieţile lor. Asemenea educării copiilor, nici noi nu ar trebui să ne lăsăm în virtutea inerţiei. Psalmii 51:5 ne reaminteşte: „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.” Prin natura noastră, avem inimi corupte, care trebuie redirecţionate pe calea pe care ar trebui să mergem – calea lui Dumnezeu.

Dacă ne iubim copiii şi pe noi înşine, ne vom educa inimile în felul dorit de Dumnezeu. Adică, fiecare copil ar trebui condus, cât mai curând posibil, spre a-L cunoaşte pe Mântuitorul. Zilnic trebuie să căutăm să cunoaştem voia lui Dumnezeu pentru vieţile noastre şi pentru acea zi.

Atenţia mi-a fost atrasă de frumoşii pomi fructiferi cultivaţi pe spalier, priveam cu plăcere formele lor geometrice şi mă gândeam la fluxul optimizat de sevă care avea ca rezultat fructe mai multe şi mai mari decât văzusem în oricare altă livadă.

Cu aproximativ patruzeci de ani în urmă, chemarea pe care Dumnezeu mi-a facut-o m-a condus la studiul zilnic al Cuvântului Său, iar El continuă să-mi arate ce trebuie curăţat în viaţa mea. Acelaşi lucru va face cu oricare dintre noi, dacă şi noi căutăm să-I aflăm voia şi cooperăm cu El în procesul de curăţare.

În cazul unora, satisfacţia sexuală este cea care trebuie amânată.

Pentru alţii, poate fi obiceiul de a minţi sau de a spune adevăruri parţiale cel care trebuie eliminat.

Pentru alţii, poate fi ura faţă de duşmani – şeful dur sau un coleg de muncă. Astăzi, decizia ne aparţine – decizia de a cultiva o viaţă capabilă să poarte roada Duhului Sfânt, o sculptură vie, o mărturie frumoasă a interacţiunii dintre Grădinarul ceresc şi oamenii creaţi de El. Meditaţi la cuvintele Scripturii pentru a vă călăuzi, deoarece „sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină”.

Prudence LaBeach Pollard

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro