Cutremurul din 2014 (2)

Devoțional zilnice 10 iunie 2018

6

0

Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile. – Efeseni 5:20

Priveam împreună cu Melissa dezastrul pe care-l făcuse cutremurul – era cu adevărat un dezastru! Am ocolit cu grijă cioburile, veiozele sparte şi mobila căzută şi am verificat restul casei. În biroul meu, puţine cărţi mai rămăseseră pe rafturi; majoritatea erau învălmăşite pe jos. În dormitor, lumânările şi celelalte ornamente căzuseră de pe rafturi în pat.

– Uau! exclamă Melissa. Dacă ai fi fost în pat, ţi-ar fi căzut în cap! Lumânările sunt grele! Deci cum te-au ajutat cuvintele de mulţumire să nu mai tremuri?

– Cercetătorii au aflat că, atunci când ne gândim la o persoană sau la un lucru pentru care suntem recunoscători şi simţim emoţia care însoţeşte acest gând, intră în funcţiune ramura calmantă parasimpatică a sistemului nervos autonom. Reacţia aceasta, când este repetată, are un efect protector asupra inimii. Rezultatele electro-cardiografiilor participanţilor la studiu au fost mai coerente şi mai ordonate atunci când aceştia îşi activau sentimentele de apreciere.

– Bun atunci! răspunse Melissa, trăgându-şi mănuşile de unică folosinţă. Să facem curăţenie!

Şi în timp ce am adunat gunoiul cu mătura sau cu lopata şi l-am încărcat în saci şi lăzi de gunoi, Melissa a cântat: „Iţi mulţumesc, Doamne…” După patru ore şi jumătate, casa era cât de cât locuibilă.

În săptămânile care au urmat, am aflat că cel mai simplu mod de a găsi micile ace de sticlă pe care nu reuşise aspiratorul să le tragă era să umblu prin casă desculţă. Şi aproape în fiecare zi apăreau noi motive de mulţumire, ca de exemplu motivul că structura casei nu fusese afectată, cum se întâmplase cu multe case din zonă. A trebuit să înlocuiesc doar frigiderul, care, potrivit Melissei, „murise probabil din cauza şocului”!

În următoarea ocazie când a trecut pe la mine, mi-a spus:

– Tu îmi spui mereu să văd partea luminoasă a lucrurilor. Care este partea luminoasă a cutremurului?

– Da, i-am răspuns. Am găsit partea luminoasă: cutremurul mi-a dat ocazia de a scăpa de lucrurile în plus şi de a trăi mai simplu. (Ar fi trebuit să fac lucrul acesta cu mult timp în urmă!)

Scriptura este un manual pentru viaţa de zi cu zi, iar cercetările legate de funcţionarea creierului confirmă sfatul ei de a aduce mulţumiri tot timpul şi din toată inima (vezi Psalmii 9:1,2).

Arlene R. Taylor

6

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro