Cuvinte în gura mea

Căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. (Romani 8:26)
Din când în când dăm peste oameni care s-au rugat în mod clar pentru un anumit lucru și au primit răspunsuri uimitoare. Îl avem pe Ghedeon, iar, în vremurile mai moderne, pe Amy Carmichael, ale cărei rugăciuni au fost foarte specifice și au primit răspunsuri exacte. Isus ne-a făgăduit în Ioan 14:13: „Orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.” Tot El l-a inspirat pe Pavel să scrie, în Romani 8:26, că unul dintre rolurile Duhului Sfânt este să ne ajute „în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.”
Am aflat cât de real este textul de astăzi din Romani 8:26 când aveam cincisprezece ani.
Eram plecată împreună cu familia mea departe de biserica noastră locală deoarece părinții mei aveau obligații de serviciu. Vorbind la telefon cu unul dintre membrii bisericii, am aflat că nimeni nu fusese desemnat să conducă Departamentul de Tineret în lipsa noastră. Eram furioasă.
După ce m-am oprit să mă gândesc o clipă, am decis că (1) aveam nevoie de o schimbare de atitudine și că (2) biserica noastră avea nevoie de rugăciuni pentru că își putea pierde tinerii, dacă nimeni nu avea să manifeste interes față de ei. Am început apoi să îmi pun planul în aplicare rugându-mă specific ca „oricine era potrivit pentru a se afla la conducerea departamentului să nu își găsească liniștea până ce nu se va oferi să facă acest lucru”. Plănuisem, de asemenea, să mă rog pentru atitudinea mea, dar atitudinea mea a început să se schimbe odată ce am început să mă rog pentru alții.
Peste ceva vreme, femeia care preluase conducerea departamentului de tineret în timpul acelor trei săptămâni ne-a spus că auzise apelul făcut pentru a ajuta departamentul, dar nu se simțea suficient de capabilă pentru a face lucrul acesta. În cele din urmă, pentru liniștea sufletului ei, a acceptat provocarea.
Nu primim întotdeauna astfel de răspunsuri dramatice la rugăciune, dar Dumnezeu ne-a făgăduit să ne descopere pentru ce să ne rugăm – să pună cuvintele în gura noastră. Îi place să ne asculte rugându-ne și să ne învețe cum să o facem.
Melinda Ferguson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro