Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu

Trecătorii îşi bateau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, pogoară-te de pe cruce.” – Matei 27:39,40
Cuvintele „dacă eşti Fiul lui Dumnezeu” au răsunat în urechile lui Isus de câteva ori. „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să se facă pâini” (Matei 4:3); „dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos. Pentru că este scris: «El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră»” (v. 6); „dacă eşti împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi… Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi” (Luca 23:35-39). Şi iată şi împrejurările: un deşert extrem de uscat şi periculos, unde Isus simţea o durere atroce şi foame; o cruce însângerată, făcută pentru un nelegiuit; în mijlocul insultelor, al batjocurilor. Ai observat că momentele de îndoială apar în mod deosebit în condiţii nefavorabile? Mai mult decât atât, mulţi alţii s-au îndoit de identitatea lui Hristos întrucât comportamentul Lui nu se potrivea cu aşteptările lor (Ioan 9:24; 7:25-34; Ioan 10; Matei 27:39,40).
Ne cutremurăm când ne gândim că, pe cruce, în timp ce identitatea lui Hristos era contestată, inclusiv propriile Sale sentimente îi erau împotrivă. Atârnând pe cruce, Isus a simţit că Tatăl Său îl abandonase şi a ajuns să strige cu durere agonizantă: „«Eloi, Eloi, Lama Sabactani?», care, tălmăcit, înseamnă: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»” (Marcu 15:34).
Dar Isus nu a dat curs îndoielii, nici chiar atunci când propriile emoţii L-au făcut să Se simtă departe de protecţia cerească. Singur, El „Şi-a călcat teascul” (Isaia 63:3), lăsându-ne exemplul celei mai mari victorii ale Sale. În acele ore de mare durere, aparent abandonat de Tatăl Său, Isus Şi-a adus aminte de Tatăl Său cel iubitor şi de fiecare dovadă că El este Fiul Său cel iubit. „El era obişnuit cu caracterul Tatălui Său; El înţelegea dreptatea Sa, mila Sa şi dragostea Sa cea mare. Prin credinţă, El Se baza pe Acela pe care întotdeauna L-a ascultat cu bucurie. Şi, în supunere, S-a încredinţat pe Sine lui Dumnezeu, iar senzaţia de pierdere a aprobării Tatălui Său a dispărut. Prin credinţă, Domnul Hristos a fost biruitor” (Viaţa lui Iisus, p. 756).
Dacă îndoiala îţi copleşeşte viaţa, fă ce a făcut Isus! Adună toate dovezile că tu eşti fiul Său drag sau fiica Lui preaiubită. Contemplă prin credinţă la propriul tău caracter, care va deveni mai curat în lumina de la cruce.