Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. (Matei 10:38)
Nu pot fi decât două clase… Şi toţi aceia care se aşază de partea celor neloiali stau sub stindardul negru al lui Satana şi sunt acuzaţi că L-au respins pe Hristos şi S-au folosit de El cu rele intenţii. Ei sunt acuzaţi de crucificarea deliberată a Domnului vieţii şi slavei. (Review and Herald, 30 ianuarie 1900)
Cel care ocoleşte crucea ocoleşte răsplata făgăduită celui credincios. (Letter 744,1901)
Priveşte la Golgota până când ţi se topeşte inima în faţa uimitoarei iubiri a Fiului lui Dumnezeu! El n-a lăsat nefăcut niciun lucru prin care omul căzut putea fi înălţat şi curăţat. Şi noi să nu dăm oare mărturie despre El? îl va degrada oare religia lui Hristos pe cel care o primeşte? Nu! Nu va fi nicio degradare să călcăm pe urmele Omului de pe Calvar. Zi după zi să stăm la picioarele lui Isus şi să învăţăm de la El, pentru ca, prin vorbirea noastră, prin comportarea noastră, prin îmbrăcămintea noastră şi prin toate activităţile noastre să putem da dovadă că Isus ne conduce şi domneşte peste noi. Dumnezeu ne cheamă să umblăm pe calea deschisă pentru răscumpăraţii Domnului. Noi nu trebuie să umblăm pe căile lumii. Trebuie să-l supunem totul lui Dumnezeu şi să-L mărturisim pe Hristos înaintea oamenilor. (…)
„Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga” (Matei 10:38,39). Zi după zi trebuie să renunţăm la noi, să înălţăm crucea şi să păşim pe urmele învăţătorului. (…)
Mă bucur că perioada de probă nu s-a încheiat. În numele lui Isus Hristos din Nazaret, să cădem pe Stâncă şi să fim zdrobiţi de ea! Prin blândeţe, iubire, conversaţie sfântă, printr-un spirit de compasiune, să le dăm şi altora mărturie despre Hristos. O, dacă am adopta acea poziţie în care El să-şi poată descoperi slava cum a fost descoperită ea în Ierusalim, la revărsarea Duhului Sfânt asupra mulţimii! (Review and Herald, 10 mai 1892)
Crucea Golgotei este pentru noi garanţia vieţii veşnice. (Letter 15, 1892)