Dacă ne mărturisim păcatele…

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)
Ați auzit expresia: „Pentru mine (pentru ăla) Dumnezeu nu mai poate face nimic”? În conținutul Bibliei nu am găsit afirmația asta. Versetul de azi, nu face nici o referire la vreo categorie de persoane care nu au șanse să primească iertarea. Faptul că ținem ascunse unele greșeli, are urmări negative asupra corpului nostru. În Psalmi 32,3 David ne împărtășește din experiența lui: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate”. Versetul 5 al aceluiași capitol ne face cunoscută hotărârea lui David: „Am zis: ,Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!’ Și Tu ai iertat vina păcatului meu.” Iar în versetul 10 avem efectele recunoașterii și mărturisirii greșelilor: „De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.” David este un exemplu bun, de la care putem învăța cum și cui trebuie să ne mărturisim păcatele. Nu trebuie martori sau intermediari, trebuie doar cu deplină sinceritate să îi spunem lui Dumnezeu toate greșelile noastre, pentru a primi în schimb iertarea și liniștea sufletească datorită legăturii ce se formează între noi, fiecare în parte și Dumnezeu.
„Exemplele de adevărată pocăință și umilință pe care le găsim în Cuvântul lui Dumnezeu, dau pe față un spirit de reală mărturisire, în care nu există nici o scuză pentru păcat și nici o încercare de îndreptățire de sine. Pentru cine nu se supune puterii convingătoare a Duhului Sfânt, mărturisirea nu este sinceră nici serioasă. Pentru fiecare păcat recunoscut, el prezintă o scuză, declarând că dacă n-ar fi fost anumite împrejurări, el n-ar fi făcut aceasta sau aceea pentru care este mustrat.” CCH
După cum copiii își mărturisesc greșelile părinților lor și primesc iertare, tot așa și cel căruia îi pare rău cu adevărat, va aduce toate păcatele sale înaintea cerului și va aprecia iubirea lui Dumnezeu.
Iuliana Pogăcean, Ghid Asistent – Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro