Dăm cu mână largă pentru răspândirea Evangheliei

Devoțional zilnice 26 septembrie 2018

Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău. (Proverbele 3:9)

Nu eşti tu ales de Dumnezeu să fii un vas de cinste, să le transmiţi lumină şi adevăr celor care sunt în rătăcire şi în întuneric? Solia mântuitoare a adevărului a ajuns la tine şi, dacă primeşti spiritul lui Hristos, vei avea iubire pentru sufletele care sunt în pericol. (Youth’s Instructor, 29 iunie 1893) Oamenii vor cutreiera pământul şi marea pentru un câştig pământesc şi vor îndura lipsuri şi suferinţă pentru a-şi atinge obiectivul, dar vor întoarce spatele atracţiilor cerului şi nu vor lua în consideraţie bogăţiile veşnice. Oamenii relativ săraci sunt de regulă cei care fac cel mai mult pentru susţinerea cauzei lui Dumnezeu. Ei oferă cu generozitate din puţinul lor. Ei şi-au întărit imboldurile spre generozitate printr-o continuă dărnicie. Când cheltuielile presau puternic asupra veniturilor lor, pasiunea pentru bogăţiile pământeşti nu găsea locul şi nici ocazia de a se întări. Dar mulţi, când prind a strânge bogăţii pământeşti, încep să socotească în cât timp vor intra în posesia unei anumite sume. În dorinţa lor de a-şi strânge averi, ei pierd ocazia a deveni bogaţi în Dumnezeu. (Review and Herald, 15 decembrie 1874)

Scopul tău ar trebui să fie ca, indiferent de vocaţia ta, să-ţi faci lucrarea în aşa fel încât să-l aducă slavă lui Dumnezeu. Tot ce câştigi trebuie să consideri că este un capital ce trebuie investit în banca cerului. Ar trebui să fie bucuria ta să-ţi dedici mijloacele, timpul şi capacitatea câştigării sufletelor pentru Hristos şi răspândirii luminii la cei ce stau în întuneric. (Youth’s Instructor, 29 iunie 1893)

Domnul a rânduit ca răspândirea luminii şi adevărului pe pământ să depindă de eforturile şi de darurile acelora care sunt părtaşi la darul ceresc. El i-ar fi putut face pe îngeri ambasadori ai adevărului Său, Şi-ar fi putut face cunoscută voinţa prin vocea Sa, la fel cum a vestit Legea pe muntele Sinai, dar, în nemărginita Lui iubire şi înţelepciune, El i-a chemat pe oameni să conlucreze cu El, alegându-i ca să îndeplinească lucrarea aceasta. (Patriarhi şi profeţi, p. 528)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro