Dărâmarea zidului

Imaginează-ți-l pe Beaver – copilul din serialul american de televiziune – jucându-se fotbal în sufragerie cât timp părinții lui sunt plecați. Mingea zboară șuierând și o ia spre dreapta. Vaza mamei lui se sparge. Eddie, prietenul șiret al fratelui lui Beaver, îl ajută pe Beaver să lipească vaza la loc și să pună florile la fel cum erau. Apoi Eddie pleacă.
Intră Ward și June, părinții lui Beaver. June vrea să umple vaza cu apă și observă că apa curge din ea. Ward își dă seama că cineva a spart vaza. Wally, fratele mai mare al lui Beaver, ia vina asupra lui, spunându-le părinților că el a spart vaza, nu Beaver. Wally este pedepsit pentru o vreme îndelungată.
Lucrul acesta se întâmplă numai în lumea serialelor alb-negru, nu-i așa? Nimeni nu ia asupra lui pedeapsa noastră în viața reală, nu-i așa?
Ba da. Cineva a făcut-o.
Citește Isaia 53:4-12
Aceste versete prezic că Isus va lua asupra Sa pedeapsa meritată de alții. A cui vină o preia?
Isus nu păcătuise niciodată. Nu merita nicio pedeapsă. Și totuși a ales să sufere pentru păcatul nostru, să fie străpuns pentru relele făcute de noi, zdrobit pentru greșelile noastre. Isus era desăvârșit și, totuși, a luat asupra Lui pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcat – pentru ca noi să nu trebuiască să o facem.
A făcut ce a făcut și Wally, numai că de câteva miliarde de ori mai bine.
Isus a murit pentru întreaga lume, dar Dumnezeu cere fiecăruia dintre noi să accepte lucrul acesta individual. Poți face asta rugându-te astfel: „Doamne, am păcătuit. Ți-am încălcat regulile și Te-am dezamăgit. Doamne, știu că Isus a murit în locul meu.” Acesta este începutul existenței în calitate de creștin.
Dacă accepți faptul că Isus a suferit pedeapsa în locul tău, rămâi legat de Dumnezeu acum și pentru totdeauna: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Hristos dărâmă zidul de păcat dintre tine și Dumnezeu. Nu mai rămâne nicio cărămidă la locul ei. Nicio pietricică – nici măcar un fir de praf. Totul este spălat de sângele lui Hristos.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Isaia 53:5

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro