David – respect și noblețe

Devoțional zilnic 21 aprilie 2019

După aceea, inima îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul. 1 Samuel 24:5

Caracterele de excepţie se vădesc în momente de excepţie. Se pare că omul arată cine este nu atunci când nu mai are ce să facă, ci atunci când are suficientă putere să poată face ce doreşte. Ne arătăm calităţile sau defectele faţă de cei care nu ni se pot împotrivi şi mai puţin faţă de cei pe care nu-i putem doborî.

Urmărindu-l pe David, Saul a intrat să doarmă în gura peşterii En-Ghedi, fără să ştie că David şi oamenii lui se aflau deja în fundul peşterii. Oamenii lui David au considerat că venise momentul când Dumnezeu îl dădea pe Saul în mâna lui, pentru a încheia odată războiul civil în care era angajată ţara. David însă avea o altă înţelegere acelei ocazii.

Pentru a-şi demonstra respectul faţă de funcţia publică a lui Saul şi lipsa oricărei intenţii de a-i face rău, David s-a mulţumit să-i taie doar un colţ din haină. După ce a săvârşit acest lucru, inima a început să-i bată cu putere la gândul că a ştirbit demnitatea împăratului.

Depărtându-se atât cât să fie în siguranţă şi cât să poată fi totuşi bine auzit, David i-a vorbit lui Saul, închinându-se cu tot respectul cuvenit. Se pare că vorbirea lui David l-a convins pe Saul de sinceritatea motivelor şi de buna sa credinţă.

Pentru Saul, cuvintele lui David au avut efectul unui duş rece. împăratul s-a scuturat ca trezit din somn şi a înţeles pentru un moment că se lupta pentru o cauză nedreaptă, iar nevinovăţia lui David a devenit evidentă. Frumuseţea lui de caracter a atins în acest moment una dintre cele mai înalte cote.

Succesul la un pas de tine:

Cum procedezi atunci când îţi cad în mână oamenii care ţi-au făcut rău? Nobleţea şi mărinimia nu trezesc niciodată sentimente de vinovăţie şi nici de răzbunare, aşa că foloseşte ocazia cât mai bine!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro