De două ori zece

Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruiască judecata. Matei 12:20
Apele au scăzut treptat până s-au văzut vârfurile munților în ziua a zecea a lunii a zecea (Geneza 8:5). Potopul durase o sută cincizeci de zile. Noe privea prin fereastra corabiei și vedea pentru prima dată munții. Nu putea intui ce este prin câmpiile și prin văile de sub apele încă mari. Încă nu își putea face planuri. Totuși, priveliștea era un puternic semn că dezastrul trecuse. Știa că cei salvați sunt în corabie și că mai există prin ape viețuitoarele ce nu aveau nevoie de corabie pentru a supraviețui. Oamenii dispăruseră cu toții. Probabil că Noe regreta că nici măcar unul nu a dorit să vină cu el și să fie salvat, poate chiar se frământa dacă el putea face mai mult pentru unii dintre ei.
Era într-un fel începutul lumii. El nu știa decât din istorisiri cum fusese planeta la momentul creației, dar presimțea că nimic nu va mai fi la fel. Se întreba dacă va mai recunoaște vreun loc, dacă ceva din ce era va mai fi posibil de identificat. Munții însă erau acolo și erau un semn că există și ceva stabil. Muntele este un simbol puternic și des întâlnit în Scriptură – Muntele Sionului, Muntele Sinai, Muntele Măslinilor etc. Muntele simbolizează eternitatea lui Dumnezeu. El este pentru copiii Lui ca un munte pe care te poți urca pentru adăpost, un munte de unde vine Legea și de unde vine mântuirea (Golgota). Unele dintre cele mai profunde imagini biblice s-au desfășurat pe munte. Cel mai important vârf de munte este cel pe care Mântuitorul a purtat crucea și păcatele noastre. Acolo, la piciorul crucii, omul poate poposi și poate să se elibereze de povara păcatelor sale. Numai pe munte, lângă jertfa Lui, putem vedea speranța că dezastrul a trecut și că va trece. După toată istoria lumii ca un potop oribil, dacă privim spre acel munte, vom simți că o altă lume începe. Este împărăția pe care Dumnezeu o rezidește în orice om venit la El.
De gândit astăzi:
Când nu mai vezi nimic și nu prea mai ai nici credință, deschide fereastra, imaginează-ți că Îl vezi pe Isus atârnând pe crucea din vârful muntelui și lasă această imagine să îți spună despre iertare, despre o nouă șansă și despre faptul că, dacă încă mai poți privi la El, există mântuire și există o lume pe care Dumnezeu vrea să ți-o dăruiască.