De la ce vârstă încep să păcătuiesc?

Devoțional zilnice 17 octombrie 2018

“Iată că sunt născut în nelegiuire, și în păcat m-a zămislit mama mea.” Psalmul 51:5

Credeam că sunt un copil bun: nu înjuram, nu mă băteam, învăţam destul de bine. Și credeam că sunt prea mic pentru ca să păcătuiesc. Într-o zi am neglijat temele și am jucat un joc pe calculator, cu un fel de șir de cărămizi care trebuiau distruse cu o bilă pe care o trimiteam cu un fel de paleta din josul ecranului. Și dacă doar un moment nu eram atent, pierdeam bila. Aveam trei vieţi după care jocul se sfârșea. Tot jucând și încercând să ating un alt nivel, mai sus, timpul să mă duc la școală a sosit. Și s-a întâmplat chiar în acea zi să fiu controlat la teme și să primesc pe caiet și în catalog un mare I (Insuficient). Eram terminat. Dar lucrurile rele nu s-au sfârșit prea curând. Pentru că părinții să nu vadă am rupt pagina la caiet și i-am mințit că nu am luat nicio notă. Apoi învățătoarea a cerut semnătura lor pe pagină și am mințit-o că am pierdut caietul. Minciunile au ținut doar două săptămâni, până la următoarea ședință cu părinții.

Au aflat.

Încercările mele de a ascunde adevărul s-au sfârșit, ca bilele din jocul meu, pierdute una câte una…

Game over. Greșisem de prea multe ori și nu mai puteam continua. O greșeală a atras alta și apoi alta. Nu, nu eram prea mic pentru a păcătui.

Nu încerca să acoperi o greșeală cu o alta. E mai bine să oprești totul la timp. Cere iertare de la oameni și de la Dumnezeu. În viaţa reală nu avem trei vieţi ca in joc.

Te întrebi probabil cu este posibil ca o persoană să ajungă în această situație. Cu siguranță nimeni nu ar accepta de bunăvoie să fie o astfel de victimă. Nu căutăm soluții și nici nu vrem să condamnăm pe cineva sau ceva, dar vrem să spunem clar că foarte mulți oameni, de bună voie și nesiliți de nimeni, aleg să vândă ce nu este al lor în speranța unui profit. Fiecare din noi a primit încă de la naștere sănătate, vigoare, capacități intelectuale, libertate de alegere, etc. Până să ajungem să deținem posesiuni care le putem tranzacționa, începem să „vindem” ce am primit fără să ne coste ceva. Nu prețuim sănătatea, folosim capacitățile noastre în mod distructiv, renunțăm la libertatea de alegere în favoare unor beneficii temporare.

Hotărăște-te azi să nu „vinzi” nimic din ceea ce ai primit gratuit de la Dumnezeu. Foarte curând va veni și momentul în care ai nevoie de aceste daruri și este posibil să nu mai ai rezerve.

Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro