De la soldat batjocorit, la erou!

„Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” Psalmii 34:6,7
Soldatul Desmond Doss s-a confruntat cu multe provocări încă din momentul înrolării. Superiorii săi nu îl suportau deloc, iar ceilalți soldați îi făceau farse mereu și îl batjocoreau numindu-l laș. Însă soldatul Doss nu a permis acestor necazuri să îl afecteze. Tot ce conta pentru el era felul în care îl vedea Dumnezeu. Avea nevoie de curaj pentru a rămâne pe poziție.
Ajunși pe frontul japonez, luna Mai a anului 1945 s-a dovedit a fi una memorabilă, atât pentru Doss, cât și pentru ceilalți soldați din batalionul lui. Aceștia au luat sub asediu o creastă înaltă de 120 de metri. Fiind medic, acest soldat refuza să se adăpostească pe timpul luptelor, continuând să care răniții la marginea crestei, pentru a fi în siguranță, în plin schimb de focuri. Chiar și în Sabat, pe 5 Mai, a dus la bun sfârșit fapte eroice greu de egalat. Când a fost el însuși rănit, a preferat să se trateze singur pentru a nu expune un alt soldat. Curajul exemplar și statornicia l-au ajutat în a salva viața multor soldați. Numele lui a devenit sinonim cu simțul datoriei.
În timpul luptelor, Doss și-a pierdut singura armă – Biblia primită cadou de la soția lui. Ca semn al aprecierii, câțiva soldați s-au întors pe câmpul de luptă pentru a o recupera.
Desmond Doss s-a confruntat cu probleme de sănătate tot restul vieții sale, ca urmare a rănilor suferite, însă nici acest fapt nu l-a împiedicat să slujească în mod activ în biserica și comunitatea lui. Viața lui exemplară i-a adus Medalia de Onoare a Statelor Unite, un titlu pe care doar alți doi soldați, ce au refuzat portul armelor, l-au mai primit.
Viața lui, trăită în supunere față de Cuvântul Domnului, faptele pline de dragoste și altruism au adus onoare numelui lui Dumnezeu. Viața ta și a mea pot fi la fel, dacă ne supunem iubirii Lui transformatoare.
Tunde Dorgo, Ghid Asistent – Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro