De Mână cu Dumnezeu

Și El mi-a zis: ,,Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită”. (2 Corinteni 12:9)
Simți că îți lipsește ceva? Sunt șanse foarte mari să te fi confruntat destul de des cu această întrebare. Este adevărat, poate nu ți-a fost adresată de cineva neapărat, poate te-ai întrebat doar tu în momentele de reflecție personală. Poate ești o persoană puternică, un fiu sau o fiică model, un prieten sau o prietenă de nădejde, cel mai bun frate sau soră și simți că nu ai mai avea nevoie de nimic.
Vreau să știi însă că la polul opus sunt acele persoane care se lupta zilnic cu propriile lor slăbiciuni. Se simt descurajate, sunt ușor rănite prin cuvinte dure sau mai puțin dure, plâng în momentul în care cineva se poartă urât cu ele și încearcă cu tot dinadinsul să se agațe de ceva pentru a face față încercărilor.
Dacă nu tu, atunci poate altcineva apropiat ție are impresia că indiferent de efortul pe care îl depune, nu reușește să facă față anumitor probleme. Ia aminte la gândul acesta. Indiferent de câte bunuri materiale am avea, mereu vom avea sentimentul că nu este suficient, nu-i așa? Și atunci, ce facem când suntem slabi? Ce facem când avem nevoie de ajutor? Când perspectiva din care privești acest viitor nesigur nu indică un sens deslușit, iar inima pare că nu găsește răspunsuri din resurse proprii, amintește-ți că ai un Dumnezeu mare, gata să facă ordine în sufletul și mintea ta, gata să răstoarne situații, dornic să rearanjeze piesele inimii tale pentru ca slăbiciunea ta să fie risipită și să înțelegi că, de mână cu Dumnezeul tău, poți fi doar puternic.
Lucian Mihăilă, Pastor – Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro