Decizie comună

„Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac și a luat în mână focul și cuțitul. Și au mers astfel amândoi împreună.” (Geneza 22:6)
Ascultă ediția audio aici.
În anul 1903, Constantin Brâncuși ajunge la München. De aici, faimosul sculptor român se îndreaptă spre Paris. Cu totul neașteptat, celebrul artist francez Auguste Rodin îl invită pe Brâncuși să lucreze în atelierul lui. Ceea ce părea a fi o șansă unică de dezvoltare se curmă brusc într-o lună. Constantin Brâncuși ia decizia să se despartă de Auguste Rodin. Explicația este dată chiar de sculptorul român: „Nimic nu crește la umbra marilor copaci.”
Uneori descoperim impactul acestor cuvinte în împrejurările vieții. Din când în când mai apar și excepții. Acestea nu fac altceva decât să întărească regula. Dar epicentrul interesului nostru rămâne imensul patrimoniu al credinței. Pe umerii generațiilor anterioare, experimentate și greu încercate, au fost clădite valori incontestabile: încredere, bunătate, dragoste, verticalitate, credință, răbdare, sacrificiu și lista ar putea continua. Cum facem ca generația nouă, formată din copii și tineri, să prețuiască patrimoniul credinței?
Avraam a fost încercat crunt. Dumnezeu a întins la maximum devotamentul și loialitatea lui. În călătoria spre muntele Moria, Avraam devine un model biblic al generației bătrâne, capabile să păstreze tezaurul sacru și să-l facă prețuit de cei mai tineri. Loialitatea față de Dumnezeu și iubirea pentru fiul lui l-au făcut să înainteze spre apogeul credinței. A făcut-o printr-o dăruire exemplară. Textul reține simplu: „Au mers astfel amândoi împreună.”
El a luat decizia să-I fie supus lui Dumnezeu și să-și trăiască credința. A plecat la drum cu fiul său. Sus, pe munte, i-a dat ocazia fiului său să decidă. Împreună au conservat credința și încrederea în Dumnezeu.
Roagă-te astăzi să nu fii un arbore în jurul căruia nu mai crește nimic! Dacă un firicel de iarbă dă culoare naturii, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate ce trebuie să faci ca deciziile tale să nu împiedice apropierea generației tinere de El! Dacă ești tânăr, cere-I să-ți pregătească mintea să nu-i judeci pe înaintașii tăi! Să mergem împreună spre Dumnezeu.
Provocare:
Este cineva în biserica ta cu care nu poți colabora? Roagă-L pe Dumnezeu să vă ajute să mergeți împreună în slujirea Lui!
Doru Parașcineț
Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro