Deschide!

Iată Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine. (Apocalipsa 3:20)
Imaginea cu Isus care stă în fața unei case și bate la ușă este foarte frumoasă. Ce este foarte interesant este că de cealaltă parte a ușii nu este nimeni. Poate te întrebi de ce? În preocupările noastre zilnice cu școala, teme, joaca, lecții de pian, meditații, Facebook, Instagram, televizor sau alte lucruri pe care le mai faceți, este foarte greu să mai găsești timp și pentru Dumnezeu. De aceea sunt zile în care nu auzim cum Isus bate la ușa noastră.
Sunt zile în care uităm să ne rugăm, să studiem lecțiunea sau să citim din Biblie. Dar ce este interesant, este că în ciuda faptului că noi uităm de Isus, El niciodată nu uită de noi. El continuă să bată. Și va continua să bată până când îi vei deschide. Se spune că trecea un om necăjit pe stradă, cu capul plecat și arăta ca și cum nu mâncase de câteva zile. În timp ce mergea pe stradă, omul nostru auzi o muzică frumoasă care îi plăcu, și se uita să vadă de unde vine acea muzică frumoasă.
Își ridică privirea și văzu o biserică frumoasă. Se hotărî să meargă acolo, deschise ușa și intră. El mirosea urât. Imediat, cineva a venit lângă el și i-a spus că aici nu e loc de cerșit, este o biserică, un loc sfânt și l-a invitat să iasă afară. Văzând că nu are ce să facă, a ieșit afară. Era așa de frumos înăuntru și era și cald! Își lua din nou inima în dinți și intră iar in biserică. De data aceasta, cineva l-a luat de braț și l-a împins afară. Începuse să plouă și hainele i s-au udat, așa că se hotărî să intre din nou în biserică. De data aceasta, cineva l-a luat și l-a aruncat direct afară. Căzut pe jos, rănit și încercând să se ridice, simți o mână caldă care încerca să-l ajute. Plângând, șopti: „M-au dat afară! Și de aici m-au dat afară!”
– Nu te necăji, i-a spus străinul, haide să mai încercăm odată. Eu stau aici de ani de zile și bat la aceasta poartă și încă nimeni nu mi-a deschis. Domnul bate la ușa ta, tu să-i deschizi, Azi primește-L, nu-L refuza, Îți vrea salvarea ta. Mâine se poate, va fi târziu, las’ lumea azi și vin.
Ciprian Tautan, Conducător de Zona – Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro