Dispariție miraculoasă

Și dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum ați auzit de la început. (2 Ioan 1:6)
Vă mai amintiți probabil „poruncile”: să faci patul, să fii respectuos, să faci curățenie, să speli vasele, să faci temele. Wow! Dar, haideți să vă povestesc despre o dispariție miraculoasă. Poveste clasică cu un elev (adică eu), care se joacă cu mingea într-o pauză pe holul școlii, în timp ce fetele evaluează potențialul meu fotbalistic. O mică greșeală și mingea se duce direct într-un geam uriaș care se face țăndări.
Bănuiți ce s-a întâmplat. Interviu cu diriginta, vizită la direcțiune, invitație la școală pentru mama. Știam ce urmează. Eram pregătit să încasez pedeapsa. Îmi făceam tot felul de scenarii, pentru a evita cât mai mult posibil daunele. Am așteptat smerit să ajungă mama de la școală, bănuind ce va urma. Și atunci, în acea zi, s-a întâmplat acea dispariție miraculoasă. A venit mama acasă, necăjită, dar contrar așteptărilor m-a chemat frumos la ea. Mi-a relatat discuția cu diriginta și mi-a spus cât de rău s-a simțit ascultând despre poznele mele. Mi-a vorbit frumos, m-a certat cu un ton blajin și mi-a spus că are așteptări mai mari de la mine, că vrea să se mândrească cu mine și să nu o fac de rușine. Mai aveam un pic și intram în pământ. Neașteptat, glasul mamei mi-a atins sufletul, am simțit cu adevărat că-i pasă de mine, că mă iubește și că dorește să ajung un om respectat. Nu a urmat nici o pedeapsă, doar m-a rugat să-i promit că o să fiu cuminte. Am înțeles. Mi-au dat lacrimile. Erau lacrimi de recunoștință pentru dragostea ei. Am strâns-o în brațe și i-am promis. Și dintr-o dată, toate „poruncile” ei au DISPĂRUT miraculos. Iertarea și dragostea ei au făcut minunea. De atunci, spălatul vaselor, curățenia, învățatul nu au mai fost o povară.
Am înțeles că tot ce mă punea mama să fac, era din dragoste pentru mine, că îmi dorea binele. Dragostea pentru mama și mai apoi pentru Dumnezeu, m-a ajutat să înțeleg că viețuirea după principii și ascultarea de porunci, ne oferă o viață trăită în armonie cu noi și cu ceilalți. Iar poruncile Lui…nu sunt grele.
Adrian Ballai, Master Ghid – Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro