Doar două cuvinte

Grăbeşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte! Grăbeşte de-mi ajută, Doamne! (Psalmii 70:1)
John și Dorothy veniseră cu mașina din Seattle, Statele Unite ale Americii, și erau gata să ne începem excursia către Canionul Farwell, ca să ne dăm cu colacul pe râul Chilcotin din Columbia Britanică, Canada. Eu și fiul meu eram gata, așa că am plecat.
Pentru că nu aveam veste de salvare, ne-am oprit să luăm un tub uriaș de anvelopă de camion, ca să ne ajute. Kilometrii au trecut pe nesimțite, în timp ce vorbeam cu prietenii noștri pe care nu îi văzuserăm de ceva vreme.
John a fost primul care s-a dat și părea amuzant. Când a venit rândul meu, am intrat repede în apele învolburate. Curentul era mai puternic decât mă așteptasem și am fost luată de el foarte repede.
Dintr-odată m-am dat peste cap cu colacul. Eram în încurcătură, în mare încurcătură! Am prins colacul cu mâna stângă și m-am ținut de el cu toată puterea.
Spre groaza mea, eram împinsă direct spre cascadă și mi-am amintit că văzusem acolo niște bolovani imenși. Am simțit îndemnul să dau drumul colacului. S-a prăbușit în cascadă.
Ce era să fac acum?
Disperată, am rostit o rugăciune extrem de scurtă: „Doamne, salvează-mă!” Privind spre țărm, am observat un loc de care mă puteam prinde de mal, până când ar fi sosit vreun oarecare ajutor. Paralizată de frică, am crezut că nu mă puteam mișca.
La scurtă vreme, am văzut o frânghie legănându-se în fața mea. Eram atât de împietrită de frică, încât nu am putut decât să prind frânghia și să mă țin de ea – ca o greutate moartă. Încet-încet, am fost scoasă din apă până pe faleză.
Pe drum spre casă, eram cu toții foarte serioși.
Moartea pentru mine fusese la doar câțiva metri distanță. Rostisem doar: „Doamne, salvează-mă!” Strigătul meu tăcut.
El ne aude de fiecare dată când Îl chemăm! Niciun lucru nu este prea mic pentru El. Nimeni nu este lipsit de importanță.
Încrede-te astăzi în El! Făgăduințele lui Dumnezeu sunt adevărate: „Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculţi” (Psalmii 86:7). „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde” (Isaia 43:2).
Muriel Heppel

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro