Doar nouă salvați

Astfel, Dumnezeu ocrotește pe cel slab împotriva amenințărilor și-l scapă din mâna celor puternici. Iov 5:15
O barcă în care se aflau 18 persoane, între care 16 emigranți și două călăuze, s-a răsturnat în apele Dunării. Doar nouă persoane au fost salvate de polițiștii de frontieră, care au intervenit rapid cu mai multe ambarcațiuni, restul fiind căutați de scafandri.
Potrivit reprezentanților Poliției de Frontieră de la Drobeta-Turnu Severin, în timp ce se aflau în misiune, au observat, în dreptul kilometrului fluvial 924, mai multe persoane în apele Dunării care strigau după ajutor. În timpul anchetei ulterioare, au aflat că în barcă se aflau 18 persoane, 16 emigranți cu diferite naționalități și două călăuze sârbe. Cei în cauză au plecat din Serbia, însă, la scurt timp, în ambarcațiune a început să intre apa. Speriați, emigranții s-au ridicat în picioare, iar barca s-a răsturnat în apele sârbești.
În multe situații din viață este nevoie să stăm plecați pe genunchi sau așezați la locul nostru, lăsându-i pe alții să se ocupe de rezolvarea problemei.
Însă noi ne lăsăm cuprinși de panică și simțim că trebuie să luăm inițiativa salvării noastre. Facem acest lucru fie din cauză că nu avem încredere în cei care ar trebui să ne ajute, fie pentru că noi ne considerăm mai pricepuți sau mai potriviți.
Ucenicii au trăit un asemenea moment pe Marea Galileei, în mijlocul furtunii. Din fericire pentru ei, Mântuitorul era chiar acolo și a calmat furia valurilor, a stins furtuna. În spaima lor, ucenicii, după ce au încercat totul prin forțe proprii, s-au gândit să ceară și ajutorul Fiului lui Dumnezeu, care călătorea împreună cu ei în aceeași barcă. Nimeni nu s-a pierdut și toți au învățat o lecție importantă. Nu în toate cazurile de criză oamenii cer ajutorul cui trebuie și la timp, astfel că, de multe ori, se pierd vieți prețioase.
De gândit astăzi:
Chiar și atunci când noi uităm de El, Salvatorul vieții noastre este în aceeași barcă cu noi și uneori chiar pe valurile pe care le oprește. Bine ar fi să nu pierdem din vedere acest lucru și să-I cerem să intervină înainte de a ne frământa sau epuiza prin încercările noastre. Rămâi așezat pe genunchi și cere ajutorul. În furtună nu este o idee prea bună să te ridici în picioare.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro