Domnul poartă de grijă

Devoțional zilnice 19 aprilie 2018

„Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Si apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?” Matei 6:26

Întrebările de mai sus sunt mereu o mare nedumerire pentru generația noastră. Mai mult decât oricând se pun întrebări de genul: ce voi face după absolvirea acestei școli, cum mă voi descurca într-o lume atât de competitivă, cum mă voi asigura că viitorul meu va fi frumos și multe altele. Invitați de Isus să învățăm de la păsări parcă nu suntem mulțumiți cu răspunsul, păsările nu merg la școală, nu au instituții, facturi, rațiune și multe altele. Înțelegem că suntem mai prețuiți de Dumnezeu decât păsările dar căutăm argumente mai puternice. Unul din cele mai puternice argumente ce pot fi aduse este istoria.

Cea mai plină de învățăminte este propria ta istorie. Deși este subiectivă această parte a realității este cea mai impresionantă pentru tine. Dacă vrei obiectivitate atunci caută în istoria lumii. Acolo vei descoperi ușor cum unele evenimente nu puteau fi conduse în felul în care s-au desfășurat decât de Dumnezeu. Mâna Lui este atât de vizibilă aici încât numai dacă ești orb spiritual nu o poți vedea.

Un exemplu edificator a avut loc pe 19 aprilie 1904. Atunci orașul Toronto a fost cuprins de un incendiu foarte mare. Peste 100 de clădiri au fost distruse, prejudiciul total fiind de 10 milioane de dolari canadieni, însă nici o persoană nu și-a pierdut viața. Este greu să vezi aici ocrotirea divina în acțiune? Pentru fiecare din noi, El este dispus să facă lucruri la fel de mărețe, dacă ele slujesc planurilor Lui. Hai să găsim azi cât mai multe dovezi ale prezenței lui Dumnezeu în viața noastră!

Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro