Două urechi

„Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” (Iacov 1:19)
Ascultă ediția audio aici.
Am ascultat o întâmplare povestită de un mare evanghelist despre o femeie care a învățat să aplice „principiul bananei” în relația cu fiica sa adolescentă. Ori de câte ori începeau să stea de vorbă, mama observa că fiica ei devenea tăcută și nu voia să spună ce avea pe suflet.
Într-o zi, femeia a luat o banană din bucătărie, s-a așezat lângă fiica ei și i-a pus o întrebare. În timp ce fata răspundea, mama a desfăcut banana și a luat o gură din ea. După ce a mestecat bine, i-a mai pus o întrebare și a mai luat o gură de banană. A procedat în felul acesta toată seara. Atunci a descoperit că fiica ei i-a vorbit deschis despre multe lucruri.
Ce se întâmplase? Mama a vrut să se asigure că avea să asculte după fiecare întrebare pe care o punea. Nu s-a grăbit să comenteze sau să critice în timp ce fiica ei îi răspundea. „Principiul bananei” înseamnă să îți iei timp să asculți. Cei mai mulți se gândesc numai la ei înșiși. Preocuparea lor este mai mult să spună ce gândesc decât să asculte cu atenție răspunsul.
Când eram copil, un vecin îmi spunea că de aceea avem două urechi și o singură gură – ca să ascultăm dublu decât vorbim.
Una dintre bătăliile adulților este legată de ascultare și vorbire. Esența creștinismului este preocuparea pentru ceilalți. De aceea, nu poți afla ce este în sufletul cuiva dacă vorbești tot timpul. Dragostea le oferă altora libertatea de a-și împărtăși gândurile și sentimentele cele mai intime.
Nu poți iubi dacă nu cunoști și nu poți cunoaște dacă nu îți iei timp să asculți. Așadar, du-te, ia o banană, desfă-o de coajă, pune o întrebare și apoi ia o gură din banană! Ascultă cu toată inima și cu amândouă urechile!
Doamne, dă-ne dragostea de a-i asculta pe semenii noștri fără să îi judecăm și fără să îi criticăm!
Provocare:
Pune-ți astăzi deoparte un timp în care să asculți pe cineva fără să critici sau să spui povestea ta grozavă!
Daniel Oncea
Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro