Douăsprezece iscoade

Vor lua în mână șerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși. Marcu 16:18
Când Ietro, socrul lui Moise, a venit într-o vizită la el în timp ce se deplasau spre Canaan, a observat istovitoarea responsabilitate pe care o avea ginerele său, conducând poporul, judecând pricinile lor și făcând totul de unul singur. Bazându-se pe experiența sa, Ietro i-a sugerat lui Moise crearea unui sistem de conducere prin reprezentanți. La un număr de persoane să fie desemnat un lider, iar la nivelul următor, altă categorie de responsabili și, în acest fel, fiecare seminție avea liderii săi și orice chestiune administrativă putea fi rezolvată mult mai repede și mai eficient. Acest sistem de reprezentare a fost aplicat în toate domeniile de viață ale poporului. Când s-au apropiat de Canaan, Moise a ales din toate semințiile câte un om și a făcut astfel o delegație de douăsprezece iscoade pe care a trimis-o peste graniță să observe configurația administrativă, felul de a fi al locuitorilor, punctele tari și punctele slabe ale cetăților etc. La întoarcere, cei doisprezece trebuiau să prezinte un raport. Surpriza a fost atunci când zece persoane din grupul iscoadelor au formulat raportul lor în așa fel încât au înmuiat inima poporului. Practic, ei au selectat numai lucrurile și observațiile negative și le-au prezentat într-un mod descurajator. Degeaba doi dintre ei, Iosua și Caleb, au intervenit și au prezentat minunile văzute dincolo și au încheiat cu cel mai important argument: „Domnul va fi cu noi.” Pentru popor, descurajarea deja începuse să se instaleze. Nimic nu a mai contat. Au început tânguirile și regretul după robia din Egipt. Acest lucru nu este deloc surprinzător. Noi, oamenii, ne lăsăm mult mai ușor influențați de lucrurile și informațiile negative și alegem să le ignorăm pe cele luminoase, pozitive. Din două știri, o alegem pe cea negativă; din două afirmații, avem tendința să o credem pe cea rea. Eșecul poporului Israel a fost deosebit de mare și a dus la moartea tuturor, cu excepția a doi oameni. Cei zece pesimiști au avut responsabilitatea principală în această dramă.
De gândit astăzi:
Onoarea de a fi ales de ceilalți aduce și responsabilitate; tot la fel, și influența pe care o manifestăm față de alți oameni atrage după sine o răspundere importantă, deci ar trebui să fim conștienți de acest lucru și să abordăm lucrurile optimist, constructiv și cu încredere în Dumnezeu. Cel mai important aspect este ajutorul pe care El este gata să ni-l acorde.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro