Douăsprezece luni ale anului

De aceea…, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. 2 Corinteni 4:1
Deși pentru Dumnezeu timpul nu are prea multă importanță, deoarece El este atemporal, a lăsat totuși oamenilor înțelepciunea să descopere cum să măsoare timpul. Încă de la creație a așezat pe bolta cerului niște instrumente de măsurare a timpului. Pe lângă rolul de luminători, astrele au și rol de ceasornic. În funcție de mișcarea planetei și de poziția ei în sistemul solar, omul poate calcula cu mare exactitate vremurile. Anii nu reprezintă prea mult pentru Dumnezeu, sunt ca o zi, dar pentru viața omului înseamnă foarte mult. Încă din timpuri îndepărtate oamenii au împărțit anul în luni și au dat nume fiecărei perioade. Nu știm dacă omul s-a inspirat din numărul lunilor ca să creeze alte cicluri și serii importante, dar ne bucurăm că există multe corespondențe.
În perioada domniei lui Solomon, exista un calendar lunar administrativ foarte exact. Pentru fiecare lună era desemnat un dregător care primea responsabilitățile de la curte. Atunci când le venea rândul, implicarea trebuia să fie totală, „nu lăsau să fie vreo lipsă” (1 Împ. 4:27). Și la serviciul din templu se practica un grafic lunar pentru personalul de serviciu dintre preoți și leviți.
Împărțirea timpului în funcție de lună este folosită de Dumnezeu, și începutul fiecărei luni era un prilej de sărbătoare. În făgăduințele despre refacerea Împărăției lui Dumnezeu, se vorbește despre bucuria sărbătorilor de „lună nouă” petrecute cu întreaga familie din cer și de pe pământ. Pentru Dumnezeu sunt foarte importante sărbătorile; sunt prilejuri de bucurie și reuniune. Încă de la începutul istoriei oamenilor Și-a dorit să petreacă timp frumos și plăcut cu noi, deci nu este o figură de stil când se referă la ocaziile festive la începutul fiecărei luni.
Nu știm dacă douăsprezece luni va mai însemna ceva, dar știm că El va găsi multe ocazii de celebrare a mântuirii noastre.
De gândit astăzi:
O lună nu este un timp prea scurt, dar nici prea lung. Prin urmare, cum ar fi dacă ai găsi un mic proiect personal pe care să-l desfășori împreună cu un prieten sau cu mai mulți? Să aveți un motiv de sărbătoare în fiecare lună încă de aici.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro