Dovada

„Domnul mi Se arată de departe: «Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea!»” (Ieremia 31:3)
Ascultă ediția audio aici.
Logica umană cere mereu dovezi. Dovezi clare, concludente și în afara oricărui dubiu. Cu toții pretindem că știm să deosebim un zvon de un fapt real în funcție de greutatea argumentelor. Noi vrem fapte. Din acest motiv, chiar și când ni se fac declarații de dragoste, căutăm dovezi că nu primim doar cuvinte frumos ambalate. Dacă vom întreba un copilaș cât de mult își iubește mama, va deschide brațele cât poate el de mult sau va ridica mâna spre cel mai înalt punct pe care îl poate atinge și apoi va face și o mică săritură.
Dumnezeu ne declară dragostea Lui prin cuvintele profetului Ieremia și aduce și o dovadă, spunând „de aceea îți păstrez bunătatea Mea”. Dacă bunătatea poate fi păstrată, înseamnă că ea poate fi de asemenea pierdută sau risipită. Unii se vor grăbi să spună că, atunci când păcătuim, ne îndepărtăm de Dumnezeu, deci implicit și de bunătatea Lui. Numai că ceea ce pare atât de logic este răsturnat de declarația lui Dumnezeu din textul de astăzi. Cu alte cuvinte, Dumnezeu spune: „Chiar și atunci când alegi să te duci dincolo de aria bunătății Mele, Eu voi extinde mereu această zonă. În întreg universul nu există un loc în care dragostea și bunătatea Mea să nu poată ajunge, pentru că ele sunt veșnice.” Câtă vreme există har, bunătatea Lui ne urmărește oriunde am fi.
Doamne, mă rog astăzi pentru tinerii care nu cunosc bunătatea Ta și pentru cei care cred că au pierdut-o! Ajută-i să Te cunoască așa cum ești Tu – plin de bunătate și de har!
Provocare:
Cea mai bună dovadă că ai cunoscut dragostea lui Dumnezeu este să arăți bunătate față de alții. Trimite-i azi un cadou simbolic unui tânăr care ți-a greșit recent!
Rubin Atomei
Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro